cai de atac...ce urmeaza?

2.1 Contestaţia în anulare

Legea stabileşte expres cazurile în care puteţi ataca o hotărâre judecătorească definitivă pe calea contestaţiei în anulare şi vă limitează, practic, la cinci cazuri, pe care le puteţi invoca numai împotriva hotărârii instanţei de recurs.

Care sunt motivele pentru care puteţi folosi contestaţia în anulare
Puteţi folosi contestaţia în anulare, în cazul în care nu aţi fost legal citat pentru termenul la care s-a judecat recursul dumneavoastră de către instanţa de recurs. Este evident că puteţi invoca acest motiv, în primul rând când nu aţi fost legal citat, dar şi ori de câte ori citarea prezintă un viciu de procedură (indicarea greşită a numelui sau a calităţii, a adresei sau a datei judecăţii, etc.). Pentru acest motiv, contestaţia în anulare o puteţi face doar împotriva hotărârii instanţei de recurs. Dacă viciul de procedură s-a comis la prima instanţă sau la instanţa de apel, puteţi invoca acest motiv numai prin căile ordinare de atac, respectiv apelul şi recursul.
Mai puteţi face contestaţie în anulare, dacă la termenul la care s-a judecat recursul dumneavoastră de către instanţa de recurs, aţi fost în imposibilitate de a vă prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare. Legea nu precizează situaţiile care pot constitui motive de împiedicare, dar acestea trebuie să fie obiective şi de neînvins. Este de reţinut că există o dublă condiţionare: să fi fost împiedicat să vă prezentaţi şi să fi fost în imposibilitate să aduceţi la cunoştinţa instanţei acest fapt. ªi acest motiv poate fi invocat doar cu privire la hotărârile instanţei de recurs.
Al treilea motiv pentru care puteţi face contestaţie în anulare este acela când instanţa de recurs nu a observat că există o cauză pentru care trebuia să dispună încetarea procesului penal: lipsa sau retragerea plângerii prealabile a părţii vătămate; amnistia, prescripţia şi decesul făptuitorului; înlocuirea răspunderii penale. Aceste cauze pot constitui motiv de contestaţie doar împotriva hotărârii instanţei de recurs şi doar dacă în dosar existau probe care să dovedească existenţa lor.
Al patrulea motiv pentru care puteţi face contestaţie în anulare, este cazul când împotriva dumneavoastră s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă. Acest caz de contestaţie nu se referă numai la hotărârile instanţei de recurs, ci la orice hotărâri definitive, deci şi la cele pronunţate de prima instanţă, dar care nu au fost atacate cu apel, precum şi la cele pronunţate de instanţa de apel, dar nu au fost atacate cu recurs.
Ultimul motiv, este pentru cazul când aţi avut calitatea de inculpat şi la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, nu aţi fost ascultat, deşi aţi fost prezent, iar ascultarea era obligatorie, potrivit legii.

Cine poate face contestaţie în anulare
Această cale de atac extraordinară o puteţi folosi, indiferent că aţi fost inculpat, parte vătămată, parte civilă, ori parte responsabilă civilmente. Pentru motivele trei şi patru poate face contestaţie şi procurorul.

Termenul în care puteţi face contestaţie în anulare
Dacă sunteţi persoana faţă de care s-a pronunţat hotărârea de condamnare, puteţi face contestaţie în anulare cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării pedepsei. În cazul în care în proces aţi avut calitatea de parte vătămată, parte civilă, sau de parte responsabilă civilmente, puteţi face contestaţie în termen de 30 de zile de la data pronunţării hotărârii a cărei anulare o cereţi.
Pentru cazul de la punctul 4, contestaţia în anulare poate fi făcută oricând.

Care este instanţa la care vă depuneţi contestaţia în anulare
Cererea de contestaţie în anulare o veţi depune la instanţa de recurs, cu excepţia cazului de la punctul 4, pe care o veţi depune la instanţa care a pronunţat ultima hotărâre definitivă.



Cuprinsul contestaţiei
Legea nu prevede nici o formalitate pentru întocmirea contestaţiei. Este indicat ca în aceasta să cuprindeţi cel puţin următoarele date: numele şi adresa, hotărârea contestată, motivul de contestaţie şi semnătura.
Căile de atac pe care le puteţi exercita împotriva hotărârii pronunţate în contestaţie
Sentinţa dată în contestaţie, o puteţi ataca pe calea apelului, iar decizia dată în apel, pe calea recursului.

2.2 Revizuirea

Puteţi solicita revizuirea unei hotărâri judecătoreşti definitive, atât cu privire la latura penală cât şi cu privire la latura civilă. De asemenea, pot fi supuse revizuirii hotărârile definitive pronunţate în cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a unui drept prevăzut de Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dacă consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.
Dacă hotărârea priveşte mai multe infracţiuni sau mai multe persoane, se poate cere pentru toată hotărârea, în ansamblul ei, sau numai pentru unele fapte sau numai pentru unii făptuitori.
ªi în cazul acestei căi extraordinare de atac, legea stabileşte limitativ situaţiile în care o puteţi promova.


Care sunt cazurile în care puteţi cere revizuirea unei hotărâri penale definitive
a. Când aţi descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la data soluţionării cauzei. Pentru acest motiv puteţi cere revizuirea unei hotărâri definitive,numai dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi, dovediţi că s-a greşit când s-a dispus achitarea ori condamnarea făptuitorului, sau că în mod greşit instanţa a hotărât încetarea procesului penal. Nu se poate, aşadar, promova o revizuire prin care să se urmărească agravarea sau uşurarea situaţiei condamnatului, schimbarea încadrării juridice etc.

b. Dacă un martor, expert sau interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire o cereţi. Comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă o puteţi invoca numai dacă aceasta a fost constatată prin hotărâre judecătorească definitivă sau prin ordonanţa procurorului prin care s-a rezolvat fondul cauzei.

c. Dacă un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire o cereţi, a fost declarat fals. ªi în acest caz, săvârşirea infracţiunii de fals o puteţi invoca numai dacă a fost constatată prin hotărâre judecătorească definitivă sau prin ordonanţa procurorului prin care s-a soluţionat pe fond cauza.

Când un membru al completului de judecată, procurorul sau persoana care a efectuat acte de cercetare penală au comis o infracţiune în legătură cu cauza pentru care cereţi revizuirea. Dovada existenţei acestui caz de revizuire trebuie să o faceţi tot cu o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare a acestora pentru infracţiunea respectivă sau cu ordonanţa procurorului prin care s-a reţinut comiterea faptei şi vinovăţia procurorului sau a persoanei care a efectuat acte de cercetare penală. Spre deosebire de punctul a, la punctele b, c, şi d, puteţi cere revizuirea dacă motivele invocate au determinat pronunţarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice sub oricare aspect, deci nu numai când vizează achitarea, condamnarea sau încetarea procesului penal.
Când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti penale definitive nu se pot concilia.

Cine poate solicita revizuirea
Legea prevede că oricare parte din proces poate solicita revizuirea, dar numai în limitele calităţii sale procesuale. Aşadar, inculpatul va putea ataca ambele laturi ale procesului, penală şi civilă, partea civilă, numai latura civilă, iar partea vătămată, numai latura penală.
Soţul şi rudele apropiate condamnatului pot cere revizuirea, atât în timpul vieţii, cât şi după moartea acestuia.
Procurorul poate cere revizuirea din oficiu.


Termenul în care puteţi solicita revizuirea unei hotărâri judecătoreşti definitive
În favoarea condamnatului revizuirea se poate cere oricând, chiar după executarea pedepsei sau după moartea acestuia.
În defavoarea condamnatului, a celui achitat sau a celui faţă de care s-a încetat procesul penal, puteţi solicita revizuirea în termen de un an, pe care îl calculaţi astfel:
- în cazul de revizuire menţionat la punctul a, precum şi în cele de la punctele b, c şi d, când situaţiile respective nu sunt constatate prin hotărâre definitivă, de la data când aţi cunoscut faptele;

- în cazurile de la punctele b, c, d, e, constatate prin hotărâre judecătorească definitivă, de la data când aţi luat cunoştinţă de hotărâre.

Revizuirea hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului se poate face în termen de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Cererea de revizuire
Cererea o faceţi în scris şi trebuie să menţionaţi numele şi adresa, hotărârea atacată, cu arătarea motivelor pe care o întemeiaţi şi a dovezilor existente.
Legea stabileşte că cererea de revizuire se depune la procurorul de pe lângă instanţa care a judecat cauza în primă instanţă.
Cererea de revizuire în cazul hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului, se introduce la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care judecă cererea în complet de 9 judecători.

Cum se soluţionează cererea de revizuire
Mai întâi, procurorul efectuează, dacă este necesar, acte de cercetare în legătură cu motivele invocate de dumneavoastră, dar şi cu privire la celelalte motive de revizuire prevăzute de lege, pe care nu le-aţi invocat în cerere, dar pe care trebuie să le examineze din oficiu.
Procurorul trebuie să efectueze cercetările în termen de 2 luni de la data când vi s-a înregistrat cererea la parchet.
La finalizarea cercetărilor, procurorul trimite întregul material, împreună cu concluziile sale, instanţei competente, unde se fixează termen de judecată şi se dispune citarea părţilor interesate. Persoana în favoarea sau defavoarea căreia s-a cerut revizuirea, i se aduce la cunoştinţă termenul, i se va asigura un apărător din oficiu şi va fi adusă în mod obligatoriu la termen în faţa instanţei, dacă aceasta se află în stare de arest, chiar într-o altă cauză.
Cererea de revizuire în cazul hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului, se judecă direct de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza actelor dosarului.
Soluţiile pe care le poate da instanţa
Respingerea cererii de revizuire, când cererea nu este întemeiată.
Admite cererea de revizuire când este întemeiată şi rejudecă cauza. În urma rejudecării, instanţa pronunţă o nouă hotărâre, sau poate ajunge la concluzia că cererea de revizuire este neîntemeiată şi o respinge.
Dacă instanţa admite cererea de revizuire şi anulează hotărârea anterioară de condamnare, aceasta va trebui să dispună restituirea amenzii şi cheltuielilor judiciare plătite, iar pentru cei condamnaţi la pedeapsa închisorii cu executare la locul e muncă, restituirea cotei făcută venit la bugetul de stat şi calcularea ca vechime şi continuitate în muncă a duratei pedepsei executate.
Când cererea de revizuire formulată pe baza hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului este fondată, instanţa poate proceda în două moduri:
- desfiinţează, în parte, hotărârea atacată sub aspectul dreptului încălcat şi rejudecând cauza, înlătură consecinţele încălcării dreptului;

- desfiinţează hotărârea şi, când este necesară administrarea de probe, dispune rejudecarea de către instanţa în faţa căreia s-a produs încălcarea dreptului.

Dacă nu sunteţi de acord cu soluţia dată prin hotărârea de revizuire, împotriva acesteia puteţi folosi aceleaşi căi de atac pe care le-aţi folosit, sau le puteaţi folosi şi împotriva hotărârii a cărei revizuire aţi solicitat-o.
Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care această instanţă a soluţionat cererea de revizuire formulată pe baza hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului, nu este supusă nici unei căi de atac.