1. Art.35 C.mun.
(1) Orice salariat are dreptul de a munci la angajatori diferiti sau la acelasi angajator, in baza unor contracte individuale de munca, beneficiind de salariul corespunzator pentru fiecare dintre acestea.
(2) Fac exceptie de la prevederile alin. (1) situatiile in care prin lege sunt prevazute incompatibilitati pentru cumulul unor functii.
2. Asadar, nu exista o limitare a numarului de contracte individuale de munca incheiate de o singura persoana, indiferent de tipul acestora sau de durata timpului de munca.
De asemenea, dacă legea nu prevede vreun motiv de incompatibilitate persoana în cauză poate avea două sau mai multe contracte individuale de muncă .
3. Dispozitiile art. 35 din Codul muncii consacra posibilitatea salariatului de a cumula mai multe functii in baza unor contracte individual de munca, fie la angajatori diferiti, fie la acelasi angajator.
Textul nu ne prevede insa cum sa se coreleze aceasta situatie cu dispozitiile legale care instituie durata maxima a timpului de munca.
Din interpretarea coroborata a dispozitiilor art. 112 alin. (1) C. muncii, cu dispozitiile art. 35, art. 113, art. 118 din acelasi cod, deducem ca durata normala a timpului de munca, de 40 de ore pe saptamana, se refera la un singur contract de munca. (Ion Traian Stefanescu, Tratat teoretic si practic de dreptul muncii, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2010, p. 525)
Durata normala a timpului de munca, de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptamana, se raporteaza la un singur contract de munca, intrucat, in caz contrar, s-ar goli de continut dispozitiile art. 35 din Codul muncii ce permit salariatului sa cumuleze mai multe contracte individuale de munca. (Alexandru Athanasiu, Luminita Dima, Regimul juridic al raporturilor de munca in reglementarea noului cod al muncii, in Pandectele romane nr. 1/2004, p. 269, Alexandru Athanasiu, Luminita Dima, Dreptul muncii, Editura All Beck, Bucuresti, 2005, p. 165).
Pentru o alta opinie vedeti
[ link extern ]