Daca va place Marin Sorescu

De partea taurului
de Marin Sorescu

Pe nimeni nu vei putea lua in coarne,
Prietene taur, ce vei muri peste douazeci de minute.
Exact peste douazeci de minute. (La 17,20)
Lupta ta cinstita cu coarnele, va fi tradata,
Impunsul tau va fi inselat.

Ai navalit ca o furtuna in arena,
Adulmeci nisipul galben,
Care miroase de pe acum a sange - sangele tau.
Cerul e innorat. Arena e o retina ce se dilata.
Esti frumos si puternic.
Toata lumea e a ta.
Toata lumea aceasta complice, care priveste.

Iata, te-ai repezit in calul cu ochii legati,
Blindat cu aparatoare, pe burta.
Dai sa-1 iei pe sus. Si calaretul, in armura,
Ti-a infipt sulita in greaban. Apasa puternic,
O scoate si-o infige din nou,
In timp ce tu, naiv, te caznesti sa rastorni
atelajul acesta bizar.
12 centimetre de otel !...
Sangele tasneste ca o arteziana, dar nu simti nimic.
De cateva ori tepusa face volte prin aer.
Esti infierbantat, nu te doare.
Esti momit spre un alt picador.
Te razgandesti. Alergi ca un viscol prin arena,
Cu floarea ta rosie pe spinare. A iesit si soarele din nori
Si iti vad ochii, inca limpezi.
Te simti puternic ... Ce faci ? Sari peste parapet ?
Picadorii fug ingroziti.
Nu mai intra in aceasta capcana de lupi ! Te implor !
Nu va fi o lupta cinstita !

Arma ta sunt mandrele tepuse de os, dar ei te vor pacali,
Dandu-ti sa impungi mereu
O himera rosie.
Reaparitia ta opreste respiratia.
Te dor picioarele de la saritura, dar inca alergi vijelios.
Apar gonacii, fiecare cu cate doua sageti agere,
Cu varf de otel.
Primul ti le-a si infipt, foarte artistic, in spinare.
Nu face nimic, ai multa forta in tine.
O mica zgarietura, crezi.
Rascolesti nisipul cu copitele.

Alergi putin buimac.
Iar ni s-au intalnit ochii.
Citesc un fel de nedumerire in aceste mari stele aburite:
"Ce joc o mai fi si asta ?"
In spinare ti se tot sadesc, din fuga armasarului, sageti,
Care falfaie ca niste aripioare.
Imi vine in minte taurul inaripat ... asirianul taur inaripat.
Dai sa-1 ajungi cand pe unul,
Cand pe celalalt ...
Boncaluind si rascolind nisipul
Gafai ... Ah, ai scos limba ! Dar ce sa fie ?
E inabusala pe lumea asta, asa-i ?
Parca te strange putin arena ...
Devenita prea mica. Ce sunt aplauzele astea ?
Se apropie matadorul, cu sabia ascunsa in capa.
Va priviti in ochi. Prudenta ! Are faima de-a hipnotiza adversarul.

Asalturile iti sunt tot mai dese si mai stangace.
Ceva aproape comic. El zice: "Ole !", iti falfaie
Basmaua si tu te repezi ca tontul, iarta-mi cuvantul.
El s-a rasucit pe calcaie si te-mbie in partea cealalta
Tu vii cu viteza si iar dai buzna ... in dreapta ... in stanga
Ceva chiar caraghios, zau ! ... Da-ti seama, fiinta lui Dumnezeu !
Esti cam obosit ... Nu face greseli !
La cativa centimetri de carpa rosie a matadorul cu spada
Ascunsa ... Te-a ocarat ... Te-a facut ... bou ! Ia-1 in coarne ...
Daca n-ati fi atat de geometrici in miscari,
Daca, din greseala, v-ati rapune mereu calaii,
Corida ar dispare ...
Obiceiul acesta barbar s-ar duce naibii.

Dar tu nu vrei sa gresesti ...
Voi, taurii, sunteti cinstiti,
Va tineti de legi fixe ...
Asa cum ne repezim si noi, in aceleasi iluzii, de veacuri.

Matadorului i se aduce alta spada, mai taioasa.
Tu te dai cativa pasi inapoi. El te insulta, iar se stramba la tine.
Dai sa faci un pas inainte si te opresti ...
Scurmi nisipul cu copitele din fata.
El ridica spada, fixand un punct din spinarea ta, arcuita,
Tu te repezi ...
Ah, a implantat otelul tot, cu sete !
Manerul lucios, ramas afara, pare un tarus pe pasunea Andaluziei.
Aplauze frenetice, care se prelungesc.

"Muerto", sopteste cineva, langa mine, transpirand de admiratie

As ! ... Ai ingenunchiat, totusi ...
Ramai ca la o rugaciune a taurilor, cuprins de-o inexplicabila Sfarseala. Ce faci? Te ridici ?
Dar asta e o adevarata minune !
Te salti, zimbru, zdravan, ca si cand n-ai avea in superbu-ti
Trup o lunga fasie de sabie.
Ea ti-a trecut prin inima, tine minte !
Calaul tau a bun meserias.
Vezi mii de petice visinii ... sute de panze rosii ...
Te mai repezi in una, la intamplare.
Trage din tine sabia, ca dintr-o teaca.
Matadorul e vesel
Cazi din nou ... De data asta te rastorni ...
Cu limba scoasa ...
Mai zaresti o clipa lama unui pumnal, care te va face
Sa dardai.
Un stadion intreg aclama
Delir in tribune ... Aplauze si iar aplauze ... auzi ?
Toti tropaie din picioare, fluiera, a preaslavit viteazu-ti calau
Numai eu sunt de partea ta si plang.

Tu nu stiai ca vei muri, tu nu stii c-ai murit,
Tu, animal simplu, superba zeitate ...
Animal perfect, care impungi himere ...
Au venit cei trei cai mortuari,
Esti legat de-o tanjala ...
Vitele de povara se opintesc si te scot taras ... Goarne, chiote, balci ...

Falnica-ti navala de la-nceput e caricaturizata de acesti
Caluti, care se opintesc sa te scoata-n viteza ...
Auzi ? el inca mai e aplaudat, el care face acum temenele ...
Viata ta - vijelie care s-a indepartat de tine ...
Toti te-au si uitat, privind lacomi cum se grebleaza nisipul -
Aplaudandu-l indelung pe calau.

Numai eu sunt de partea ta si ma tulbur si plang ...