Sporurile luate în calcul la stabilirea punctajului de pensie

În curând voi împlini vârsta limită de pensionare, adică 65 de ani (Mulţumesc! Asemenea!) şi urmează să depun la Casa de pensii dosarul corespunzător.

Mă confrunt cu următoarea situaţie:

Cu excepţia primilor trei ani, când am efectuat „stagiul în producţie”, adică am lucrat într-o uzină (aşa se cerea „pe vremea mea”), am lucrat permanent în domeniul proiectării şi cercetării, evoluţia profesională fiind completă, de la Inginer la Cercetător Ştiinţific gradul 1.
Pe parcursul carierei, la „salariul de bază” mi-au fost adăugate unele sporuri permanente legale (sporul de vechime neîntreruptă în muncă – până la 01 aprilie 1992; sporul de vechime în muncă – după 01 aprile 1992; sporul de 5% pentru doctorantură – pe perioada studiilor de doctorat; sporul de 15% pentru doctorat – după obţinerea acestui titlu) şi acestea, după priceperea mea, sunt menţionate în Cartea de muncă până la data de 01 ianuarie 2011, când acest tip de document „şi-a încheiat existenţa”.
În afara sporurilor permanente menţionate, în perioada lucrată în proiectare şi cercetare am încasat unele sume cu caracter mai mult sau mai puţin ocazional. Mă refer la prime (mai rar, că peste nivelul de „tarabostes” – firesc în condiţiile de pregătire profesională – nu am avut talentul să acced) şi la sume care au fost asociate aşa-numitului „lucru în acord global” – în esenţă, sume economisite din bugetul de manoperă care se redistribuiau celor care au participat la realizarea proiectelor. Aceste ultime sume au purtat diverse denumiri (fireşte, ţinând de „folclorul” salariaţilor şi nu de menţionarea în actele contabile: „acord” – până pe la începutul anilor ’90, „economii de manoperă”, „preliminări” etc.), dar esenţa acordării lor a fost întotdeauna cea menţionată, iar datele de acordare au fost legate de încheierea contabilă a fazelor de desfăşurare a proiectelor. Din constatările personale, cu aspect de sondaj (obiceiul „fluturaşului de salariu” a funcţionat cu intermitenţe), pentru aceste sume suplimentare, cel puţin beneficiarilor li s-au reţinut impozitul pe venit şi contribuţiile de asigurări sociale şi de sănătate, adică ele au fost tratate în regim similar celorlalte venituri salariale.
Acum începe problema: solicitând angajatorului (Institut Naţional de Cercetare – Dezvoltare) eliberarea unei adeverinţe cu veniturile suplimentare obţinute în ultimii 30 de ani (am fost un salariat loial!) mi s-a răspuns că nu are rost, deoarece veniturile suplimentare ocazionale, de tipul celor menţionate, nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului de pensie.
Încercarea mea de a mă lămuri în această problemă citind legea pensiilor nu au dus la nici un rezultat. Poate că trebuia să consult şi alte acte normative, dar nu am priceperea necesară pentru a le identifica. Nu exclud ca eu să nu fi observat în legea pensiilor menţiunea lămuritoare (inginer! ce să-i faci?).

Aşadar, am rugămintea, dacă este posibil, să fiu lămurit cu următoarele aspecte:

1. Veniturile suplimentare ocazionale, de tipul celor descrise mai sus, sunt luate în considerare la stabilirea punctajului de pensie pentru limită de vârstă?;
2. Dacă răspunsul la prima întrebare este afirmativ, există o prevedere legală care să oblige angajatorul la eliberarea adeverinţei doveditoare pentru aceste venituri? (desigur, în acest caz ar trebui să funcţioneze „legi nescrise” precum colegialitatea, solicitudinea şi chiar bunul simţ, dar...);
3. Dacă răspunsurile la primele două întrebări sunt afirmative, există un termen în care angajatorul este obligat să elibereze adeverinţa invocată?

Cer scuze pentru lungime mesajului, dar am dorit o expunere clară a problemei, în ideea că răspunsurile primite vor putea ajuta şi pe alţi „colegi de situaţie”. Mulţumiri anticipate pentru efort.