Controverse cu privire la o solutie de netrimitere in judecata

Am o nelamurire mare pe care vreau sa o dezbat cu dvs. O speță sună în felul următor: O persoană accidentează în interiorul unei localități o altă persoană care traversa prin loc nepermis. Viteza cu care circula soferul autoturismului era de aprox. 63-64 km/h. In procesul verbal intocmit de către Poliție dar și în urma expertizei, s-a constatat că persoana accidentată a traversat prin loc nepermis și că în mod logic culpa producerii accidentului îi aparține. Pe de altă parte, culpa soferului autovehiculului ar consta în faptul că a circulat în localitate cu o viteza mai mare decât cea admisă, respectiv 63-64 km/h față de 50 km/h. Cu toate acestea, soluția dată de procuror a fost de NETRIMITERE în judecată. De ce a fost dată această soluție? Posibil și din cauza faptului că expertul numit în cauză a precizat un aspect extrem de important, și anume că, chiar dacă soferul autovehiculului ar fi condus mașina și cu 50 km/h, accidentul nu ar fi putut fi evitat, datorita faptului ca persoana accidentata a iesit brusc in strada si in fata masinii, de după o altă mașină. Întrebările mele sunt următoarele: se poate da Ordonanță de netrimitere in judecată în această cauză? Nu ar trebui sa se ia in vedere faptul că soferul autoturismului a depasit totusi limita de viteza legal admisă? Sigur, culpa persoanei accidentate este indubitabila, insa nu ar trebui avuta in vedere depasirea vitezei legal admise pe acel segment de drum? Este viteza singurul factor determinant intr-o solutie de trimitere sau de netrimitere in judecată sau trimiterea in judecată este condiționată și de alți factori colaterali? În speța de față, într-o posibilă plângere formulată în temeiul art. 340-341 NCPP, ce argumente ar putea fi invocate? In concluzie se poate da netrimitere chiar daca soferul autoturismului a depasit viteza legal admisa? si daca da, de ce? Aa, si inca ceva important: procurorul ierarhic superior a menținut soluția de netrimitere, însă a schimbat temeiul de drept în art. 16, alin. lit. b (fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege). Așadar, se poate considera că fapta nu este prevăzută de legea penală sau că nu a fost săvâșită cu vinovăția prevăzută de lege? Care dintre acestea s-ar plia pe speța noastră? Vă mulțumesc!!