Text anonim - din realitatea zilelor noastre

Calatorind spre nicaieri ….

Daca vrei sa mai vezi una-alta, ce mai e, cum mai e prin tara asta, scoala-te de dimineata si porneste asa, la intamplare spre nicaieri.
Neavand alta treaba, urc in autobuzu’ de dimineata.
Autobuzu’, aproape plin de femei de toate varstele, dovada ca barbatii ori sunt la munca in Spania, ori sunt acasa, ramasi mahmuri de aseara. Doar cativa calatoresc asa fara rost, ca mine.
Langa mine, o duduita ciufulita, cu castile pe urechi, manca guma, scutura din cap si isi butoneaza smartu. N-o bag in seama, nu mai sunt de varsta ei.
In fata mea doua babe-doua doamne, mirosind a deodorant cu iz puternic de insecticid, amestecat cu tamaie si naftalina. Au ifose de profesoare la pensie, merg la manastire sa se roage la Sfantulita. Vreau sa schimb locu’ dar nu vad altul liber.
Imi apropii pleapele, facandu-ma ca nu bag pe nimeni in seama si ascult obligatoriu conversatia lor insipida si inodora. Cotcodacira ele cam un sfert de ora, pana ce una obosi si incepu sa caste, probabil ca obosise.
Aia treaza, scoase din poseta o carticica de rugaciuni cu o coperta pe care era fotografia lu’ popa Arsenie Boca, ala care a simpatizat cu legionarii. Mangaie fotografia lu’ Boca, se inchina si il pupa, cum face Iordanescu cu iconitele lui pana sa inceapa meciu’.
Citi ea cam un sfert de ora, se incina, inchise carticica, inchise si ochii si bolborosi asa din buze numai pentru ea, fapt ce ma convinse ca stia carticica pe de rost, dar o citise numai asa de pamplesir. Il pupa din nou pe popa, se mai inchina odata, il mai mangaie pe popa si-si puse cu multa delicatete carticica in poseta. O apuca cascatu si adormi.
Daca babele se linistira, neavand la ce sa ma mai uit, arunc cu coada ochiului pe smartu duduii de langa mine. Il butona agitata, corespondand cu cineva:
-sal, adica salut, zice ea
-sal, raspunde un el sau o ea
-c f, adica ce faci, intreaba ea
-b, adica bine, raspunde un el sau o ea
-eu ns, adica nasol, sau naspa, sau nesatisfacator, raspunde ea
-dc, adica de ce, intreaba un el sau o ea
-nu mia venit (fara despartire intre pronume si verb)
-ns o compatimeste un el sau o ea
-magarule … (de data asta scrise cuvantul intreg), imi dau seama ca-i scrise unuia vinovat de ceva.
Se opreste din scris si-l apeleaza. Il porcaie cum ii vine la gura. Se sperie si babele motainde si ciulesc urechile sa prinda toata conversatia. La sfarsitul reprezentatiei o intreabara ce i-a facut ala de l-a mascarit asa. Duduia suparata le-o taie scurt:
-Zat fa, cloantelor !
Babele cu ifose de profesoare pensionare inghit in sec si tac. Numai eu stiu ce-a patit duduia si zambesc satisfacut. Ciufulita ma vede si ma pune la punct:
-Sictir ba, martalogule !
Inghit in sec si ma fac ca nu mi-a zis mie martalog, sa nu se prinda lumea.
Privesc nevinovat pe geam, sa vad de ce s-a blocat circulatia. In fata noastra apar niste marcaje galben-negre, specifice, cu santier in lucru si cu o pancarta mare cu un Dorel care dadea la lopata. Aici e de munca, imi zic.
Peste cam o suta de metri il vad si pe Dorel cel adevarat, chiar dand la lopata cum indicase indicatorul si altii vreo sapte-opt insi agitandu-se in jurul lui si dandu-i indicatii pretioase. Dorel se misca cu talent, el munceste, nu gandeste, nu asculta indicatiile.
La intoarcerea spre casa, cam acelasi fel de lume in autobuz. Le vad si pe cele doua babe-doua doamne, pareau obosite dar linistite si incarcate de evlavie. Erau incarcate de carti si pliante bisericesti, luasera de toate alea, matanii, iconite, cruciulite, tamaie, lumanari, ulei de candela.
”Si da-ne noua doamne, cat mai multe proaste la biserica.” ar fi zis nea Ilie Moromete.
De data asta il aveau pe popa ala in postere mari, colorate, format A3. Frumos era ma, al dracu popa, d-aia mor proastili dupa el.
Si celelalte figuri din autobuz imi pareau cunoscute. Pe duduia ciufulita n-o mai vad, ce bineee !
Sosesc pe unde era restrictia de viteza. Dorel sedea pe marginea santului, jupuia pielita salamului si manca. Ceilalti care de dimineata erau cu agitatia si indicatiile, se retrasesera la umbra si seveau cate o bere, trecandu-si bidonul din mana in mana.
Ramasesera in strada numai doi ciumeti imbracati in hainili statului, care dirijau circulatia. Ei chiar aveau treaba pe liparul asta de soare.
Pe la toate carciumile intalnite in drum si d-astea sunt la tot pasul, se adunasera deja barbatii insetati, sa-si ia berea cu teveau redus.
In stilul asta o sa facem si autostrada Transilvania si Pitesti–Sibiu si inca neproiectata Pitesti-Craiova, fara Rus de la Cluj la transporturi, fara ghiaurul Ponta la Istambul, operat la rotula de jos.
Daca vrei sa mai vezi una-alta, ce mai e, cum mai e prin tara asta, scoala-te de dimineata si porneste asa, la intamplare spre nicaieri. Vei vedea Romania profunda.

P.S Nu imi arog acest text. L-am primit de la un amic (pe care il banuiesc de mai mult timp, de ceva talent literar, desi nu vrea sa recunoasca sub nicio forma ca ar scrie astfel de compuneri ?!) pe e.mail (scriind la subiect – “Colegul meu de la scularie a compus ceva.”). Mie mi-a placut textul, care arata fata reala a tarii, vazuta pe geamul autobuzului, daca vrei sa calatoresti prin tara, fara grija de a intarzia la o intalnire de afaceri sau pur si simplu pentru ca nu ai altceva mai bun de facut.