Buna ziua,
Astazi, intr-o sedinta la care erau prezenti in jur de 50 colegi, directorul unitatii a avut o abordare total iesita din comun, pe baza unei boli cronice necontagioase de care sufar (astm bronsic), si pe baza varstei mele (mai am 2 ani pana la pensie). In repetate randuri, a persiflat atat boala cat si varsta mea, atunci cand am cerut sa mi se pastreze sala in care imi desfasor activitatea (parter, la 10 m de o alta locatie, la care trebuie sa ajung de cel putin 10 ori pe zi). Din cei peste 50 de colegi, doar mie mi-a schimbat locatia, fiind nevoita acum sa ma deplasez in timp foarte scurt (max 5-6 min), in alt corp de cladire, la etajul II, tot de cel putin 10 ori pe zi. Am aratat ca sunt luata in evidenta medicilor cu astm bronsic indus de efort, dar, a inceput o bataie de joc in stil josnic, afirmand in plen ca varsta imi ingreuneaza deplasarea nu boala. Mai mult, a inceput sa intrebe pe fiecare coleg in parte, daca sufera sau nu de astm bronsic.
M-am simtit extraordinar de umilita, pentru ca am ascuns pana acum colegilor ca am aceasta afectiune, capatata de altfel dupa ce, ani de zile mi-am desfasurat activitatea intr-un mediu umed, fara nicio raza de soare si cu mucegai.
Eu consider ca bataia joc de suferinta cuiva este un lucru condamnabil. Ce as putea face, ca sa nu mai traiesc astfel de momente umilitoare?
Cu multumiri,
Elena Pricop