Legea traducătorilor și interpreților judiciari - pro reglementarea totală a acestei profesii reglementate

De ani de zile, ONGul nostru, U.N.T.A.R., luptă pentru reglementarea totală a profesiei de traducător și interpret autorizat în toate aspectele ei, solicitând în repetate rânduri modificarea legislației care reglementează această profesie, deoarece actuala Lege 178/1997 nu reglementează toate aspectele profesiei, ci numai autorizarea și plata noastră de către entitățile prevăzute de legea în cauză. Iar profesia noastră este și trebuie să fie o profesie reglementată nu numai fiindcă așa vrem noi, membrii profesiei care avem ceva creier și știm că așa e bine, ci fiindcă asta prevede o lege în vigoare: Legea nr. 200/2004, modificată recent prin OG nr. 43/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 200/2004 privind recunoașterea diplomelor și calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, conform căreia profesia de interpret și traducător autorizat este o profesie reglementată care necesită 3 ani de studii superioare, iar autoritatea competentă este Ministerul Justiției.

Actualmente, profesia de interpret și traducător autorizat este exercitată și de persoane din afara profesiei sau care nu au studii superioare conform prevederilor legale și/ sau în forme de exercitare a profesiei neprevăzute de lege și neautorizate de entitatea competentă, Ministerul Justiției, cum ar fi SRLurile de traduceri sau PFAurile înregistrate la Registrul Comerțului, care de regulă sunt înființate de persoane din afara profesiei și care ambele își extind abuziv obiectul licit de activitate - traducerile în general - și fac sau mai bine zis intermediază abuziv traduceri legalizate efectuate de un trraducător autorizat (dar asta nu e totdeauna sigur) și/ sau purtând semnătura și ștampila unor traducător autorizați de MJ, folosiți abuziv de aceste firme private și exploatați și plătiți de mizerie cu prețuri mult sub cele stabilite de Stat conform legii.

Prin aceasta, în statul de drept România se încalcă de ani de zile 3 legi în vigoare:

1. În primul rând, se încalcă Legea 200/2004 modificată prin OG nr. 43/2015; conform Anexei 2 pct. 17 la OG nr. 43/2015, profesia de interpret și traducător autorizat este pe lista profesiilor reglementate din România, iar conform Anexei 3 lit. A pct. 24, profesia noastră este în rândul profesiilor reglementate care necesită cel puțin 3 ani de studii superioare, iar autoritatea competentă este Ministerul Justiției. Or Ministerul Justiției încalcă această lege prin următoarele:

- deși este autoritatea competentă, MJ nu se grăbește să facă reglementarea profesiei în toate aspectele ei, după modelul celorlalte două profesii reglementate care țin de el: notarii publici și executorii judecătorești;

- MJ autorizează ca traducători și interpreți și persoane fără studii superioare, doar cu liceul, în urma unei modificări abuzive a Legii 178/1997 făcută în 2005 de Monica Macovei, care, în calitate de ministru al justiției, așa a înțeles ea să transpună în România directivele europene; că doar se știe că Legea 200/2004 cu modificările ulterioare transpune directive europene. Dar Macovei a făcut mereu jocul patronilor de birouri de traduceri, care au tot interesul să lucreze cu cei fără studii superioare, ca să aibă cheltuieli cât mai mici cu forța de muncă, fiindcă doar se știe că omul fără studii superioare de obicei este mai prost plătit decât cel cu studii superioare;

2. Este încălcată și Legea nr. 36/1995 republicată, prin al cărei art. 12 lit. j efectuarea și legalizarea traducerilor de înscrisuri intră la acte și proceduri notariale și este în competența notarilor publici; astfel, traducerile legalizate constituie traduceri speciale, fiind obiectul de activitate a două profesii reglementate: noi, traducătorii autorizați conform Legii 178/1997 cu modificări și completări și notarii publici cf. art. 12 lit. j din Legea 36/1995 republicată, cu modificări și completări și deci ar trebui să se efectueze strict și exclusiv de către notariate, prin notarii publici autorizați ca traducători de MJ și/ sau prin traducători autorizați de MJ angajați ai notariatelor sau colaboratori externi ai acestora; deci nicidecum de către niște firme private. Notariatele sunt singurele care întocmesc legal aceste traduceri legalizate, ca activitate notarială conform legii și pe codul CAEN specific activității notariale, 6910 și nu 7430 cum au SRLurile exploatatoare. Unele notariate afișează public că fac aceste traduceri și bravo lor, ca să știe poporul unde să se ducă:

[ link extern ]

Acesta este un exemplu pozitiv de cum ar trebui să se lucreze legal și corect. Așa ceva, o firmă de genul acesta, ar trebui să afișeze toate notariatele din România. UNNPR ar trebui să stabilească și să aprobe model unic de firmă de birou notarial individual/ societate profesională notarială care să cuprindă obligatoriu și mențiunea "traduceri legalizate", ca să știe poporul unde se fac legal aceste traduceri și unde să se ducă și tot ea ar trebui să se ia de firmele de traduceri care fac / intermediază/ afișează abuziv "traduceri autorizate, legalizate" etc., fiindcă ele încalcă abuziv sfera de competență a notariatelor.

Din păcate, nici MJ și nici UNNPR nu par să se grăbească în modificarea și completarea legislației notariale astfel încât procedura de la art. 12 lit. j să se îndeplinească de către notariate, obligatoriu, fără probleme, cu folosirea noastră, a traducătorilor și interpreților autorizați, conform prevederilor legale.

3. Legea 178/1997 pentru autorizarea și plata interpreților și traducătorilor folosiți de Consiliul Superior al Magistraturii, de Ministerul Justiției, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul National Anticorupție, de organele de urmărire penală, de instanțele judecătorești, de birourile notarilor publici, de avocați și de executori judecătorești cu modificări și completări este de asemenea încălcată.

Această lege prevede chiar din titlul ei care sunt organele sistemului de justiție care folosesc traducători și interpreți autorizați de MJ și îi plătesc tot ele și tot conform legii. Se vede clar că aici nu intră și birourile de traduceri. Și este și firesc să nu intre: birourile de traduceri sunt entități din afara sistemului de justițâie, sunt firme private sau PFAuri prin Registrul Comerțului, nu sunt nici autorizate de MJ, nu sunt nici menționate de lege că ne pot folosi și de asta ele nu apar nici în cuprinsul autorizațiilor noastre de la MJ.

DAR: aceste entități terțe din afara sistemului de justiție încearcă să se infiltreze abuziv în sistemul de justiție, însă nu vor să se integreze în el și să-i respecte regulile și legile în vigoare, nici să lucreze la tarife stabilite de Stat prin OMJ/OMF, că doar patronii de birouri de traduceri asta afirmă în gura mare: că ei sunt comercianți liberi și fac ce vor, nu le dictează lor Statul, MJ, UNNPR, UNBR, UNEJ și alte corpuri profesionale ce să facă și la ce prețuri; deci ei vor să destabilizeze și să dereglementeze sistemul de justiție și profesiile din el.

În special se încalcă art. 1 alin. 3 din Legea 178/1997, care prevede că "Birourile notarilor publici utilizează interpreți și traducători în condițiile stabilite de Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995." Și știm cu toții ce circ au făcut mereu patronii de SRLuri de traduceri și organizațiile lor împotriva legislației notariale, mai ales a noului Regulament de aplicare a Legii 36/1995 republicate, deși iată, exact Legea 178/1997 prevede că legislația notarială - și nu alta! - este singura care trebuie să reglementeze modul de folosire a noastră de către notarii publici, cu atât mai mult cu cât ei ne folosesc - sau ar trebui să ne folosească - atât pt. îndeplinirea procedurii notariale de la art. 12 lit. j - efectuarea și legalizarea traducerii după acte prezentate de părți - cât și în cadrul altor proceduri notariale, cum ar fi legalizarea copiilor după înscrisuri într-o limbă străină, care trebuie însoțite de traduceri în limba română, autentificarea unor acte în limba română pt. cetățeni străini, care nu le semnează decât în prezența traducătorului autorizat, redactarea bilingvă a unor acte notariale pe coloane, cum prevede legea etc. etc.

Prin urmare, este normal și cel mai de dorit ca întreaga noastră utilizare de către notariate să fie reglementată de legislația notarială, iar UNNPR ar trebui să pună piciorul în prag și să propună MJului modificarea și completarea legislației notariale cu asemenea prevederi detaliate, ba noi chiar i-am cerut să propună un nou set de instrucțiuni cum erau cele la vechiul OMJ nr. 233/C/1996, care actualmente este abrogat odată cu intrarea în vigoare a noului Regulament de aplicare a Legii 36/1995 republicată, însă în lipsă de altceva, noi tot după el lucrăm, că după ce altceva?!

În schimb, birourile de traduceri, majoritatea lor lucrează cum le taie capul și prostesc traducătorii că ar fi bine cum fac ele, dar nu e.

De asemenea, din moment ce cf. art. 12 lit. j efectuarea și legalizarea traducerilor după acte prezentate de parte este activitate notarială, normal este să o facă exclusiv notariatele și să se introducă în legislație o astfel de prevedere care să oblige partea să-și ducă înscrisurile la tradus exclusiv la notariate, deci nu la traducătorul autorizat acasă și nici la SRLurile de traduceri, care sunt neautorizate de MJ. Partea trebuie să fie clientul notariatului, nu al traducătorului autorizat și nici al birourilor de traduceri; și în consecință, cererea de îndeplinire a procedurii notariale de la art. 12 lit. j ar trebui ca partea să o adreseze în mod firesc și logic tot notariatului instrumentator, și nu mâinii de lucru a acestuia - traducătorul autorizat. Traducătorul trebuie plătit de notariat fie cu salariu, dacă este angajat al notariatului, fie cu tarifele fixe pe pagină stabilite prin OMJ/OMF 772/C/414/2009 actualmente în vigoare. Nu să lucreze pe nasturi și pe alune, cum plătesc SRLurile exploatatoare și patronii lor care ne sug sângele, ne folosesc abuziv, ne exploatează și nu vor să ne dea prețurile stabilite de Stat prin OMJ/OMF, că ei sunt comercianți liberi; ne dau prețuri mult mai mici, cam între 2 și 6 ori mai mici decât cele stabilite de Stat și astfel ne privează abuziv de drepturile bănești de care ar trebui să beneficiem conform legii.

Noi nu mai vrem să slugărim la SRLurile exploatatoare și la patronii lor hrăpăreți care vor câștiguri fără muncă, adică din munca altora, adică a noastră; nu vrem intermediari, stăpâni luați din drum, care cum iau traducerile de la noi, le dau la client fără să le facă nimic. Traducerea o efectuează traducătorul autorizat sau notarul public autorizat ca traducător, legalizarea o efectuează notarul public, înregistrarea, îndosarierea, arhivarea etc. a actului și partea de relații clienți o face personalul secretarial notarial; prin urmare, contribuția SRLurilor de traduceri în procesul de întocmire a traducerilor legalizate este ZERO. Ce tot spun ei că în cadrul firmelor lor ar aplica standardul european SR-EN15038 și că s-ar lucra la mai multe mâini, este de cele mai multe ori un mare neadevăr; majoritatea SRLurilor de traduceri practică prețuri foarte scăzute la clientul final, deja plătesc traducătorul cu prețuri de mizerie, deci e clar că nu au de unde să mai plătească și terminolog, revizor, corector etc. etc. Ba mai mult, foarte mulți patroni nici măcar nu au auzit de standardul în cauză, necum să-l aplice.

Bineînțeles că mafia patronilor de birouri de traduceri susține contrariul: că nu intermedierea SRLurilor lor, ci legalizarea la notariat ar fi inutilă, păguboasă, prea scumpă pentru client etc. etc. Ba mai mult: afirmă cu cea mai crasă nesimțire că nu firmele lor ar face intermediere ilegală a activității noastre, ci notariatele!!! Adică taman hoțul strigă "Hoții!".

Cu alte cuvinte, după ce au pus mâna pe efectuarea traducerilor de înscrisuri în mod samavolnic și ilegal, încălcând competența notariatelor și făcându-le acestora concurență neloială băgând prețuri cu mult mai joase ca ele, știut fiind că ele nu pot să scadă prețul sub onorariile minimale stabilite de MJ cu consultarea UNNPR, SRLurile de traduceri, dar și unele PFAuri de rea credință, mai noi urmăresc desființarea legalizării, pentru a scoate de tot traducerile de la notariate. Prostesc atât clienții, cât și traducătorii, mai ales pe cei tineri și fără multă experiență, că traducerile ar fi valabile și fără legalizare, că legalizarea ar fi opțională, numai dacă vrea clientul etc. etc. Ba mai rău, chiar dacă clientul cere de la început traducere legalizată, mafia birourilor de traduceri încearcă să-l prostească să vrea fără legalizare, fiindcă se urmărește să se impună această practică ticăloasă și ilegală și s-o facă să devină normă prin folosirea repetată. Este exact ce scriam și aici:

[ link extern ]

UNNPR are și ea partea ei de vină: pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești. Dacă le-ar fi dat la samsari peste bot la timp, dacă își elabora legislația notarială fără portițe pt. samsari și dacă obliga toate notariatele să respecte legea și să îndeplinească toate procedurile notariale din competența nor, inclusiv și mai ales cea de la art. 12 lit. j cu crearea unor servicii de traduceri ale lor, cum erau și cele ale vechilor notariate de stat cărora actualele notariate le-au preluat întreaga competență materială, nu s-ar fi ajuns niciodată la problema SRLurilor și la practicile lor abuzive și incorecte și la toate samavolniciile actuale.

Noi, U.N.T.A.R., ne opunem acestei practici incorecte prin care clientului îi sunt date traduceri nelegalizate, cu care de cele mai multe ori are probleme în străinătate, deoarece nu îi sunt acceptate; și la noi vin tot timpul clienți dubioși și solicită traduceri fără legalizare, probabil trimiși de mafia SRLurilor, însă noi refuzăm să facem traducerea fără legalizare la notariat și le spunem că noi lucrăm conform legislației notariale cf. art. 1 alin. 3 din Legea 178/1997 și că în conformitate cu art. 12 lit. j coroborat cu art. 151 din Legea 36/1995 republicată, traducerile de înscrisuri doar cu semnătura și ștampila traducătorului autorizat sunt ilegale și nule de drept.

E clar că, în cazul traducerilor de înscrisuri pentru clienți privați, efectuarea traducerii nu are cum să fie separată de legalizarea traducerii; este vorba nu de două proceduri notariale distincte, ci de o singură procedură notarială, cea de la art. 12 lit. j din lege, iar la art. 12 din lege fiecare procedură are litera ei distinctă; deci dacă e doar o literă, j, înseamnă că e o singură procedură și nu două; iar această procedură notarială are drept rezultat un singur produs finit: traducerea legalizată - o traducere specială, diferită de restul tipurilor de traduceri și care are un regim special tocmai fiindcă este legalizată și emană de la notariat; în cazul traducerilor de înscrisuri pentru clienți privați, singura situație legală în care nu se legalizează semnătura traducătorului de către notarul public este atunci când traducerea este efectuată de însuși notarul public autorizat ca traducător pe limbile solicitate de parte.

Cu SRLurile avem mari probleme din cauza legii lacunare 178/1997, care nu reglementează total profesia noastră, ci numai autorizarea și plata, nu și celelalte aspecte profesionale, în special formele de exercitare a profesiei. Din moment ce legea nu reglementează nicio formă anume de exercitare a profesiei, SRLurile vin cu afirmația ticăloasă că tot ce nu e interzis este permis; în plus, nici Legea 178/1997, nici Legea 36/1995 republicată nu prevede pedepse pt. cei din afara profesiei care încalcă respectivele legi.

Interesant este că MJ se ferește să reglementeze total profesia noastră, adică în toate aspectele ei, nu doar în ce privește autorizarea și plata; MJ a elaborat în ianuarie 2015 un proiect de lege privind traducătorii și interpreții judiciari care în mare este foarte bun, însă de atâta vreme, tot nu l-a băgat în vigoare, fiindcă l-au contestat unii patroni de birouri de traduceri.

Ba mai mult, MJ a dat înapoi în fața SRLurilor exploatatoare, deci niște entități terțe din afara sistemului de justiție, punând interesele lor mai presus de interesele sistemului de justiție, ale profesiei noastre și ale profesiilor juridice și organelor pt. care suntem autorizați să lucrăm. A făcut un nou proiect, fără expunere de motive; deși am cerut să ni se trimită expunerea de motive, deoarece pe siteul MJ nu a fost publicată cum prevede legislația privind transparența decizională, nu am primit nicio expunere, deci considerăm că noul proiect din iulie 2015 care revizuiește dar nu schimbă mai nimica este nemotivat și nu ar trebui să intre în vigoare.

Dimpotrivă, normal ar trebui ca MJ să reglementeze activitatea noastră ca serviciu de interes public integrat sistemului de justiție și exercitat exclusiv în cadrul acestuia și numai la solicitarea organelor acestuia, să reglementeze, pe lângă formele de exercitare a activității deja legale conform Legii 36/1995, respectiv notar public autorizat ca traducător și interpret, și traducător și interpret judiciar angajat al unui birou notarial, și forme specifice de exercitare a activității noastre, respectiv birou individual de traducere și interpretare judiciară sau societate profesională de traducere și interpretare judiciară, astfel încât nimeni să nu mai poată face traduceri de înscrisuri prin SRLuri și să lucrăm noi direct cu notariatele, dacă vor să ne folosească în calitate de traducători externi, și exclusiv la tarifele pe pagină stabilite de Stat așa cum prevede legea, prin OMJ, la standardul de pagină stabilit tot de Stat prin OMJ, cu aplicarea, dacă este cazul, a sporurilor corespunzătoare pt. urgență, noapte, weekend, sărbători legale, limbi rare, texte greu lizibile sau foarte dificile etc. etc.

De asemenea, MJ ar trebui să reglementeze înființarea corpului profesional UNTIJR și programul de educație profesională continuă, care există unde să se facă, și anume, așa cum a sugerat și doamna vicepreședinte UNNPR, s-ar putea face foarte bine în cadrul Institutului Notarial Român.

În plus, recomandările Uniunii Europene în ce privește profesia noastră sunt clare: în Raportul final privind statutul profesiei de traducător în Uniunea Europeană, care se găsește la download gratuit aici:

[ link extern ]

apare că numai "legal translator" este profesie reglementată, "regulated profession", nu și "translator" în general; adică exact ce urmărim și noi, U.N.T.A.R. - separarea profesiei reglementate de traducător și interpret judiciar de restul traducătorilor și mai ales de birourile de traduceri; chit că și noi mai facem și alte tipuri de traduceri, aceste alte tipuri de traduceri, după texte care nu sunt înscrisuri, noi nu le facem în această calitate a noastră de traducători autorizați de MJ, nici nu le prevedem cu formula de certificare a exactității și integralității traducerii din legislația notarială, nici nu le ștampilăm cu ștampila cu Ministerul Justiției și nici nu le ducem la notariat pt. legalizare.

Deci una și aceeași persoană fizică poate avea foarte bine 2 calități:

1. traducător și interpret judiciar în baza autorizației de la MJ
2. traducător în general, în baza certificatului de la Ministerul Culturii, diplomei de licență etc. Fiecare cu forma specifică de exercitare a activității.

Ceea ce este cel mai relevant pt. UE referitor la traducătorul judiciar este menționat la pag. 24:

"1. Is the title of legal translator protected?
2. Is the profession of legal translator regulated?
3. Is there an official body for the accreditation of legal translators?
4. Is there a national register of legal translators?
5. If there is a national register, what data is provided in the register?"

Proiectul de lege privind traducătorii și interpreții judiciari elaborat de Ministerul Justiției în ianuarie 2015 și publicat pe siteul MJ la secțiunea Proiecte de acte normative aflate în dezbatere îndeplinește aproape toate recomandările de mai sus, fiindcă prin legea nouă, profesia de traducător și interpret judiciar va fi o profesie reglementată, se va crea UNTIJR, deci corpul profesional, există o autoritate oficială care autorizează traducătorii și interpreții judiciari - Ministerul Justiției - și se creează și registrul național al traducătorilor și interpreților judiciari; singura condiție care mai trebuie adăugată proiectului de lege este cea de la pct. 1 de mai sus: denumirea profesiei, aceea de "traducător și interpret judiciar", să fie ocrotită prin lege, ceea ce noi, U.N.T.A.R., de altfel am și propus deja cu ocazia supunerii proiectului de lege dezbaterii publice.

Acest proiect de lege al Ministerului Justiției este motivat printr-o expunere de motive beton, publicată și ea pe siteul MJ, care acoperă cam toate problemele expuse de noi de-a lungul anilor, arătând că MJ recunoaște existența acestor probleme și că, prin noua lege, încearcă să le rezolve. Noi, U.N.T.A.R., suntem de acord și cu expunere de motive, și cu proiectul de lege în proporție de 99%; singura modificare majoră propusă de noi a fost la art. 37, referitor la formele de exercitare a activității profesiei, unde pe lângă biroul individual de traducere și interpretare judiciară și societatea profesională de traducere și interpretare judiciară, noi am cerut să se țină cont de legislația notarială în vigoare, astfel că trebuie adăugate și cele două forme de exercitare prevăzute de legislația notarială, care lucrează ambele în cadrul birourilor individuale și societăților profesionale notariale: notarul public autorizat ca traducător și interpret judiciar de MJ, respectiv traducătorul și interpretul judiciari angajat al birourilor notariale.

Am arătat că este spre binele profesiei noastre ca aceste locuri de muncă ale colegilor angajați la notariate să fie menținute, ba mai mult decât atât, am arătat că prin efectuarea și legalizarea traducerilor de înscrisuri pentru clienți privați exclusiv la notariate, noi sprijinim nu doar menșinerea locurilor de muncă deja existente, ci mai ales crearea de noi locuri de muncă prin angajarea de către notariate a cât mai multor traducători și interpreți judiciari, fiindcă pentru membrii profesiei este de dorit accesul la munca salariată, care asigură omului muncii o mai mare siguranță și stabilitate și mai multe drepturi, comparativ cu situația de freelancer.

Până acum, ni s-a tot băgat pe gât condiția de freelancer, dar nu fiindcă ar fi bună pt. noi și ne-ar conveni nouă, ci fiindcă asta convine cel mai bine birourilor de traduceri exploatatoare, care folosesc traducători freelanceri și îi plătesc de mizerie, negociind de pe poziții de forță prețuri pe pagină foarte mici; în plus, prin folosirea freelancerilor, birourile de traduceri scapă de plata dărilor la stat, păgubind astfel atât Statul și bugertul de Srtat, cât și pe omul muncii, pe care îl exploatează.

Traducătorul freelancer de cele mai multe ori este de fapt un slavelancer: el nu are un venit constant și sigur, nu știe ce-i aduce ziua de mâine, nu are un angajator care să aibă grijă de el să-i dea să mănânce o pâine, lucrează unde apucă, nu are un program de lucru stabil, ori nu are de muncă, ori ia de muncă peste puterile sale, că dacă refuză o lucrare, cine știe când mai vine alta, nu știe ce e ăla concediu etc. Iar prin asta, de fapt nu este liber, ci este sclavul tuturor. Comparativ, statutul de traducător angajat la notariat este mult mai bun, înseamnă siguranță și stabilitate, retribuție lunară fixă, program de lucru fix de cel mult 8 ore pe zi, cum are notariatul, destule notariate dau la angajați și bonuri de masă, abonament pe transport în comun, concediu de odihnă plătit etc.

Sigur că nu toate notariatele vor traducători angajați, sau cel puțin nu și pe limbile rare, unde nu e rentabilă angajarea full time, fiindcă pe ele vin lucrări puține; pt. asta există tarifele din OMJ/OMF nr. 772/C/414/2009, pe care notariatele au obligația să le achite traducătorilor pe care îi folosesc în calitate de colaboratori externi, tarife pe care birourile de traduceri refuză să ni le dea și nici nu pot fi obligate să ni le dea: nefiind entități din Legea 178/1997, nici OMJ/OMFul nu li se aplică, fiindcă el nu poate depăși sfera de aplicare a Legii 178/1997 în baza căreia a fost dat, iar SRLurile exploatatoare și patronii lor știu asta și ne plătesc de mizerie, la prețuri sub aceste tarife din OMJ/OMF și nimeni nu le face nimic. Noul proiect de lege ne-ar scăpa de abuzul acesta.

DAR: cu toate că proiectul de lege este foarte bun, el s-a împotmolit fiindcă mafia patronilor de SRLuri de traduceri a manipulat și dezinformat o țară întreagă răspândind lucruri neadevărate în presa plătită să scrie la comandă, cum că proiectul de lege ar fi fost întocmit fără consultarea traducătorilor și interpreților autorizați, că el nu ar reprezenta voința profesiei, că el nu ar fi în interesul, ci în detrimentul traducătorilor autorizați, că ar avea un impact economic uriaș pe piață, deși Ministerul Justiției a apreciat în expunerea de motive că impactul este zero, sau că o uniune profesională unică pe țară gen UNTIJR ar fi ceva abuziv și comunist, deși toate celelalte profesii reglementate au așa ceva etc. etc.

Au făcut și ceva manifestații de stradă, iar după agitația pe care au făcut-o în stradă și în presă, au făcut agitație și în Parlamentul României, în sensul că au contactat mai mulți parlamentari care au adresat întrebări/ interpelări Ministerului Justiției, după cum se poate vedea aici:

La Camera Deputaților:

Tamara-Dorina Ciofu - deputat PSD:
[ link extern ]

Gabriela-Maria Podașcă - deputat PSD:
[ link extern ]

Maria Grecea, deputat PNL:
[ link extern ]

Și la Senat:

Marius Lucian Obreja - senator PNL:
[ link extern ]

Gheorghe Pop - senator PSD:
[ link extern ]

Mario Ovidiu Oprea - senator PNL:
[ link extern ]


Emil Marius Pașcan - senator PNL:
[ link extern ]

Constantin Traian Igaș - senator PNL:
[ link extern ]

Din toate răspunsurile Ministerului Justiției, care sunt foarte asemănătoare, trebuie să reținem următoarele:

"În prezent, competența traducătorului și interpretului autorizat rezultă, deopotrivă, din conținutul Legii 178/1997, cât și din conținutul autorizației eliberate de Ministerul Justiției începând cu anul 1997.
În consecință, persoana autorizată cunoaște scopul pentru care i-a fost eliberată autorizația, anume acela de a presta servicii de interpretare și traducere pentru organele expres și limitativ prevăzute de lege."

[ link extern ]


Și mai departe trebuie să reținem un lucru foarte, foarte important care apare la punctul 2, pe pagina 3 mai jos:

"... proiectul de lege nu afectează activitatea birourilor de traduceri, care pot efectua/intermedia numai acele traduceri pentru care nu este necesară autorizarea specială conferită de Ministerul Justiției".

[ link extern ]

Din tot, reiese clar că proiectul nu afectează activitatea birourilor de traduceri și că activitatea birourilor de traduceri este și trebuie să fie categoric distinctă de activitatea celor două profesii reglementate, respectiv traducător autorizat și notar public. Prin urmare, proiectul ar fi trebuit să treacă fără probleme și să intre în vigoare.

Este surprinzător că MJul în cele din urmă a întors-o ca la Ploiești și pare că încearcă să ne țepuiască și să le dea câștig de cauză SRLurilor exploatatoare, entități din afara sistemului de justiție care încearcă să pătrundă în sistem și să-l dereglementeze, să-l destabilizeze și să-l căpușeze, iar pe noi, pe muncitorii-traducători, să ne exploateze.

Ba mai mult: nu este prima dată când un proiect de act normativ se împotmolește la Ministerul Justiției. A mai fost unul, tot referitor la profesia noastră reglementată, tot în urma demersurilor noastre, ale U.N.T.A.R. Este vorba de actualizarea tarifelor pentru plata traducătorilor și interpreților autorizați. Conform art. 7 alin. 1 din Legea 178/1997 cu modificări și completări, tarifele pt. plata interpreților și traducătorilor folosiți de organele prevăzute de lege "se vor stabili şi se vor indexa anual, în funcţie de indicele ratei inflaţiei, prin ordin comun al ministrului justiţiei şi al ministrului finanţelor publice" (sublinierea mea).

Primul OMJ/OMF de genul acesta s-a dat în 2005, anul în care Legii 178/1997 i s-au adus modificări; o aberație de act normativ făcut de Monica Macovei, care prevedea taxarea paginii dactilografiate la 2 rânduri, când toată lumea tehnoredactează azi computerizat și bate la 1 singur rând.

Al doilea OMJ/OMF a fost dat abia în aprilie 2009 - deci nici vorbă de indexare anuală conform ratei inflației - tot în urma demersurilor noastre, ale UNTAR, care am cerut încă din 2008, de la înființarea ONGului nostru, stabilirea de noi tarife pt. traduceri și noi criterii, nu pagina dactilografiată la 2 rânduri, care nu corespunde realității din practică. Astfel s-a dat OMJ/OMF 772/C/414/2009, care e și acum în vigoare, că de atunci nu s-a mai dat altul, prin care pagina cu Arial de 12 la 1 rând și margini de 2,5 cm peste tot se plătește cu 33,56 lei.

După noi demersuri ale ONGului nostru, Ministerul Justiției a făcut un proiect de ordin la sfârșitul lui 2013, care propunea un preț pe pagină de 40 lei, proiect pe care l-a publicat pe siteul său și l-a supus dezbaterii publice. Noi am trimis punctul nostru de vedere, oricine putea să trimită punct de vedere, nu știm exact ce a fost, dar proiectul s-a împotmolit și nu a intrat în vigoare nici în forma propusă de MJ, nici în vreo formă modificată.

Prin urmare, MJ încalcă art. 7 alin. 1 din Legea 178/1997, fiindcă nu face anual indexarea tarifelor în funcție de rata inflației. Iar rata inflației a crescut considerabil din aprilie 2009 până acum, în anul 2015 al erei noastre.

Cui nu convine creșterea acestor tarife? Evident că tot SRLurilor exploatatoare, care oricum nu respectă aceste tarife și plătesc traducătorii la prețuri între 2 și 6 ori mai mici decât ele; însă ele știu că pentru traducători, prețurile stabilite de Stat sunt oarecum prețuri de referință și în lucrul cu clienții privați și nu le place ca traducătorii să aibă prețuri de referință mari, ci cât mai mici, ca să poată și ei scădea cât mai mult la clienții finali, să atragă clienți. Deci MJ pare să facă și cu asta jocul birourilor de traduceri.

Și atunci, mai că mi se face lehamite și îmi vine în minte ce mă învăța tovarășul de istorie în clasa a VII-a, la materia numită Constituția RSR, lecția 2 - Cunoștințe generale despre drept: După Karl Marx și Friedrich Engels, în orice stat cu o societate împărțită în clase sociale antagoniste, dreptul nu este decât voința clasei exploatatoare ridicată la rang de lege. Din păcate, se pare că e adevărat. Sau?

Deci avem legi, dar le avem degeaba, fiindcă ele sunt încălcate, cei care le încalcă nu numai că nu pățesc nimic, dar culmea, tot ei au gura cea mai mare, se plâng de impactul asupra firmelor lor, că ei, patronii neautorizați de firme de traduceri de asemenea neautorizate de MJ, vor avea de pierdut dacă nu vor mai putea face "traduceri autorizate", de parcă MJul ar fi vinovat că ei s-au apucat cu de la sine putere și contrar legii să facă/ intermedieze abuziv o activitate care le este interzisă și că prin politica prețurilor de dumping pe care le practică în calitate de comercianți liberi au distrus piața de profil; iar de pagubă și bătaie de joc rămânem tot noi, cei care suntem corecți și respectăm legile.

În final întrebarea lui Lenin: Ce-i de făcut?

Mai exact: ce demersuri am putea să mai facem pentru a obliga Statul de drept România și organele sale, în frunte cu Ministerul Justiției, să respecte și să aplice legile în vigoare și să ne reglementeze profesia așa cum trebuie și să ne actualizeze tarifele pe pagină cât mai rapid, fără tragere de timp? Că dacă scriem din nou MJului, e clar că nu face nimic. Ceva de mai sus de el trebuie să-l oblige să facă tot ce trebuie. Dar cine? Unde să ne adresăm?