Firma de traduceri cu practici neortodoxe - contra legii!

Modalitatea de a semna si stampila in alb este o practica legala in domeniul traducerilor?

Semnatura si stampila nu trebuie puse "peste" textul tradus?

Plata traducerii era efectuata pe baza foilor semnate in alb sau a comenzilor primite de la firma?

Ideea este ca nu aveti nicio certitudine ce acte ati tradus din moment ce ati acceptat sa semnati in alb.

Nu cred ca va puteti indrepta impotriva firmei ptr obtinerea unor daune, fapta dvs. se poate incadra la complicitate la fals si uz de fals.

Am gasit pe net ceva informatii despre aceasta practica
[ link extern ]

Eu caut solutii. Practic, mi-ati raspuns la intrebari cu alte intrebari care imi par a fi mai degraba retorice decat cu scopul de a ma ghida. Multumesc pentru linkul la acel blog. Am citit articolul. Este din 2008. Nu stiu ce concluzii sa trag. Relatarea are toate sansele sa fie subiectiva. Mi se pare aberant faptul ca doar traducatorul este tras la raspundere in situatia expusa si firma e ok, merge mai departe, inseland alti oameni. Judecand logic, nu pot fi de acord cu "Nu cred ca va puteti indrepta impotriva firmei ptr obtinerea unor daune, fapta dvs. se poate incadra la complicitate la fals si uz de fals." Cum sa fiu complice la asa ceva? E ca si cum eu ma duc sa-mi ofer serviciile gratis si sa fiu de acord sa ia altul banii in locul meu? Recunosc, e gresit sa semnez si stampilez in alb dar pot dovedi ce am tradus, cat am tradus si pentru cine si eventual cu cat am fost remunerat. Sunt sute de e-mailuri schimbate intre noi si firma cu o multitudine de detalii legate de aspectul in discutie. I rest my case!

Wannah a scris:

...... As dori sa stiu ce masuri legale se pot aplica in situatia aceasta care este destul de grava. Vrem dreptate si…daune!!!

Buna ziua,

Sfaturile pertinente sunt relative iar baza de discutie de la care veti pleca in orice actiune doriti sa intreprindeti este si va fi continutul contractului de colaborare. Comunicarile pe e-mail, sms-urile reciproce si alte intelegeri verbale pot fi sau nu admise de instante, depinde de cum se vor pune in discutie faptele si cum vor fi incadrate.

Nu cred ca vreo instanta ii va considera doar pe cei din firma vinovati atat timp cat Dvs., eliberand coli stampilate si semnate in alb, ati oferit libertate deplina firmei respective de a utiliza dupa bunul plac si comoditate identitatea Dvs.

Sunt traducator autorizat si nu am acceptat astfel de propuneri tocmai pentru ca nu le-am considerat "ortodoxe" insa, daca as fi in locul Dvs. as notifica firma respectiva cu maxima urgenta in scopul precis si exact de a restitui toate colile semnate si stampilate in alb iar dupa contorizarea lor sa comunice tot in scris in ce scopuri au fost folosite cele care lipsesc, daca lipsesc...

Aveti nevoie de toate detaliile referitoare la colile folosite (traducator fictiv/ client/ destinatar/ institutie....) pe care, impreuna cu contractul le veti prezenta unui avocat care va poate spune ce sanse aveti sa obtineti daune si/sau sa pierdeti timp si bani pentru prea multa incredere.
L.C.

personal, consider ca sunteti complice la aceste practici ”neortodoxe” pentru mai bine de 3 ani. Dumneavoastra ati acceptat cu buna stiinta aceste practici, probabil au fost si comode, insa acum lucrurile s-au complicat, totusi, aceste evenimente se puteau evita printr-o simpla analiza de risc. Daca as fi in locul dumneavoastra as solicita imediat foile semnate in alb, un inventar a celor utilizate si as inceta imediat colaborarea. Cat despre daune, as renunta imediat la idee, nu cred ca puteti pretinde daune izvorate din niste practici care nu sunt legale si nici etice, mai ales ca vorbim despre o profesie care trebuie sa isi mentina credibilitatea fata de public. Prin predarea unor foi semnate de dumneavoastra in alb, v-ati dat acordul neconditionat si irevocabil ca oricine are foile la indemana sa astearna orice text.

Ce e de făcut în cazul dv. și al soțului dv.?

1. Încheiați colaborarea cu biroul de traduceri în cauză, precum și cu altele care v-au obligat sau v-au păcălit să acceptați această practică incorectă.

2. Urgent vă schimbați ștampilele, și dv. și soțul, astfel încât să nu semene cu cele vechi; deci dacă acum e rotundă, o faceți ovală, dacă acum e cu numele sus și mențiunea de interpret-traducător jos, faceți viceversa; vă poate învăța și lucrătorul de la firma de ștampile.

3. Mergeți la Tribunal și spuneți că vâați schimbat ștampilele și lăsați un nou specimen de semnătură cu ștampila cea nouă.

4. Mergeți la toate notariatele din oraș unde știți că aveți specimen de semnătură depus și procedați la fel: spuneți ce vi s-a întâmplat, ca să știe și notarii care este biroul de traduceri în cauză și să fie puși în gardă că dacă vine careva de la biroul de traduceri respectiv la notariat să legalizeze vreo traducere cu ștampila dv. veche sau a soțului veche, acea traducere nu vă aparține, iar ștampila nu mai e a dv, deci notariatul să nu o legalizeze. Și lăsați și la notariate specimen de semnătură cu ștampila nouă, și dv. și soțul.

5. Pentru siguranță, mergeți și la notariatele unde nu ați depus specimen de semnătură, fiindcă nu-i exclus să fi depus biroul de traduceri în locul dv. și al soțului. Știu că sunt birouri de traduceri care fac și așa ceva. Fie cer direct traducătorului o copie xerox după autorizație cu ștampila și semnătura lui, fie îi cer să vină cu originalul și fac ei copie xerox la ei la birou și îl pun să o semneze și să o ștampileze; sau mai e o șmecherie: multe birouri cer traducătorilor copie scanată după autorizație, pe care o păstrează la ei în computer și apoi folosesc una din foile semnate și ștampilate în alb fără formula de legalizare, deci dintre cele folosite ca să tragă pe ea la xerox originalul, care trebuie vizat de traducător; adică pe o foaie din aia cu semnătura și ștampila traducătorului în josul paginii trag la scot la imprimantă autorizația scanată. Și se duc la notariat cu ea și o depun. Acum nu mai e așa lesne, de când cu schimbarea legislației notariale în 2013, că sunt și notarii mai atenți și nu acceptă depunerea respectivă fără să vadă originalul autorizației. Dar cu ani în urmă se făcea și așa ceva, deci nu aveți de unde ști că biroul de traduceri în cauză nu a depus asemenea specimene de semnătură și ștampilă la unele notariate fără știrea dv. și a soțului.


Din păcate, mulți traducători autorizați au ajuns să treacă prin așa ceva, iar această practică incorectă a folosirii încheierilor semnate și ștampilate în alb este foarte frecventă la majoritatea birourilor de traduceri, la un moment dat chiar notarii plângându-se la UNNPR că legalizarea semnăturii traducătorului după specimenul de semnătură depus, deci fără prezentarea traducătorului în persoană la notariat, deși este o procedură excepțională, a ajuns să fie mai frecventă decât regula. Și este evident că traducătorii respectivi nu se teleportau la birourile de traduceri, mai ales cei din alte localități, ci lăsau/ trimiteau încheieri în alb.

Tot din păcate, foarte multe birouri de traduceri abuzează de încheierile semnate și ștampilate în alb, folosindu-le la traduceri efectuate de alți traducători decât cei care semnează și ștampilează. Uneori sunt traducători autorizați din orașe mici sau de la țară, care acceptă să lucreze pe prețuri oricât de mici, numai să le dea cineva de lucru, fiindcă în orașul mic sau în comună/ sat nu prea au de unde să obțină traduceri. Alteori e mai rău decât atât: firmele folosesc persoane neautorizate ca traducători de Ministerul Justiției, elevi, studenți, pensionari etc. care sunt plătiți la prețuri pe pagină foarte joase și care nu pot crăpa gura să ceară mai mult tocmai fiindcă sunt neautorizați. Alteori este și mai rău: unele birouri de traduceri nici nu mai dau lucrarea la traducător, ca să nu-l plătească deloc, ci fac patronii sau secretarele traducerea după modele pe care le au în calculator, adică traduceri mai vechi de la traducători autorizați; asta mai ales la caziere, certificate de naștere, căsătorie, deces etc; au șablonul și schimbă doar datele. Iar cazul cel mai rău sunt traducerile făcute cu Google Translate, pline de greșeli etc., dar care... ajung să poarte semnătura și ștampila unui traducător autorizat.

Cum este fraierit traducătorul autorizat care lasă încheierile? Oricât de grijuliu ar fi, la genul ăsta de lucru la distanță nu are cum să țină evidența la încheieri decâțt cel mult la număr. Sunt deja clasice vrăjelile folosite de unele firme cum că s-au stricat din încheieri fiindcă au dat să scoată un act pe verso la încheiere și imprimanta a prins mai multe foi, sau că fata de la birou nu a fost atentă și nu a pus foaia cu încheierea pe fața care trebuie și a ieșit traducerea peste încheiere, deci s-a stricat etc.

Sau că clientul ar dori o anumită traducere în mai multe exemplare, când e fapt o vrea într-un singur exemplar, la care s-ar consuma normal 2 încheieri, una la exemplarul pt. parte și una la exemplarul pt. notariat, numai că dacă biroul fraierește traducătorul că partea ar vrea 1 + n exemplare, n încheieri fură biroul de traduceri și le folosește pe ce vrea, iar traducătorul care le semnează și ștampilează clar că nu are cum să știe asta.

Sau altă metodă este să dea traducătorului semnatar al încheierii un act mic, la vrăjeală, care nici măcar nu le trebuie, iar încheierea o folosesc la un act mare. Adică vine o traducere din RO în EN la un certificat de naștere. Biroul de traduceri șmecher o trimite traducătorului de engleză, dar o trimite și celui de franceză, și celui de germană, și celui de chineză etc., fără ca ei să știe unul de altul și deși părții nu-i trebuie decât traducerea în EN. Traducătorii în cauză fac traducerea fiecare în limba lui și o trimit biroului, convinși fiind fiecare în parte că pt. ea s-au consumat 2 sau mai multe încheieri. Între timp,pe GE vine un act constitutuv de firmă de vreo 10 pagini, iar biroul nu i-l dă traducătorului autorizat de germană, ci unui neautorizat pe care îl plătește mult mai puțin pe pagină, iar încheierea o folosește de la fraierul care a tradus certificatul de naștere degeaba și crede că pe el s-au consumat încheierile; pe FR vine un contract mare de 15 pagini, dar biroul șmecher nu-l trimite la traducătorul autorizat de franceză, ci unui neautorizat căruia îi plătește mult mai puțin pe pagină. Și tot așa.

Deci nu există posibilitatea să ții riguros evidența la încheierile lăsate. Oricând poți fi fraierit și nici să nu știi. De asta cel mai bine este să nu lași încheieri la birouri de traduceri. Problema este că unele condiționează colaborarea de lăsarea/ trimiterea acestor încheieri; unii pagtroni îți zic în față că dacă nu le lași încheieri, nu lucrează cu tine; alții nu-ți zic în față, dar nici nu-ți dau de lucru decât din an în paște sau la paștele cailor și dau celor care lasă; sau păcălesc traducătorul să lase, spunându-i că și alți traducători le-au lăsat încheieri, ca să-l convingă că ar fi ok; sau apelează la altă jmekerie: o vreme îți dau de lucru numai acte mici, la care se câștigă puțin și să-l facă pe traducător să-i fie lehamite să se deplaseze numai pt. un cazier sau un certificat de naștere și să fei bucuros să lase încheieri, ca să nu mai fie pus pe drumuri doar pt. atât; dacă asta nu dă roade, se trece la planul B: pun traducătorul în aceeași zi de mai multe ori pe drumuri nu pt. unul, ci pt. mai multe acte din astea mici, ca să se sature și să le lase lor încheieri. Au încercat și cu mine unii și le-am zis că nu mă dor roțile de la biclă ca să merg de mai multe ori la notariat.

De când cu schimbarea legislației notariale în august 2013, nu ar mai trebui să se poată folosi încheieri în alb, fiindcă noul Regulament de aplicare a legii 36/1995 republicată prevede aplicarea ștampilei traducătorului autorizat și între pagini; însă există din păcate notari care nu respectă Regulamentul și acceptă traduceri cu ștampila pe fiecare pagină sau numai la încheiere, ca și înainte de august 2013; iar birourile jmekere oricum au inventat încă o practică incorectă pe care o impun traducătorilor autorizați: confecționarea de ștampile multiple la fel, ba unele chiar confecționează ele pe cheltuiala lor. Una rămâne la traducătorul autorizat, iar una la biroul lor și ei o aplică între pagini după bunul plac.

Astea cu încheierile semnate și ștampilate în alb și cu ștampilele multiple sunt doar unele din practicile profesionale incorecte la care se pretează multe din birourile de traduceri. Însă cea mai incorectă dintre practicile lor este faptul că toate birourile de traduceri care fac și "traduceri autorizate, legalizate, apostilate" fac ILEGAL acest lucru, deoarece aceste societăți comerciale nu sunt autorizate de Ministerul Justiției în baza Legii 178/1997, nici nu se numără printre organele menționate de Legea 178/1997 în chiar titlul ei și în art. 1, aceleași cu cele menționate în cuprinsul autorizației naostre de la MJ. Mai mult decât atât, conform art. 12 lit. j din Legea 36/1995 republicată - Legea notarilor publici și a activității notariale, efectuarea și legalizarea traducerilor după înscrisuri intră la acte și proceduri notariale aflate în competența notarilor publici, deci traducerile legalizate nici nu ar trebui să se facă în altă parte decât la notariat. Clienții ar trebui să-și ducă actele la tradus la notariate, unde să solicite îndeplinirea procedurii notariale de la art. 12 lit. j din Legea 36/1995, iar notariatul să efectueze traducerea fie prin notarul public autorizat ca traducător, fie prin traducătorii lui, autorizați de MJ, angajați sau colaboratori ai notariatului, folosiți și plătiți de notariat în baza art. 1 alin. 3 din Legea 178/1997, iar apoi notarul public face legalizarea.

Deci partea care vrea traduceri de înscrisuri nu trebuie să meargă la traducător, sau mai rău, la birouri de traduceri, ci la notariat, adică partea nu e clientul traducătorului autorizat, ci al notariatului. Partea plătește la notariat întreaga procedură, cum e normal și legal, iar apoi notariatul își plătește traducătorul. Cu salariu, dacă e angajat al biroului notarial, respectiv cu tarifele stabilite de Stat prin OMJ/OMF 772/C/414/2009.

În urma procedurii notariale, rezultă produsul finit numit traducere legalizată, care este o traducere cu regim special care emană de la notariat și este act notarial - dovadă că se apostilează la Camera Notarilor Publici ca orice alt act notarial. Păi activitatea notarială este un serviciu de interes public și nu poate fi îndeplinită decât de notariate și alte entități prevăzute de Legea 36/1995 republicată, entități care toate sunt organe ale Statului sau cu autoritate dată de Stat, deci nicidecum niște firme private.

Ce încearcă mafia birourilor de traduceri este să dereglementeze activitatea noastră, să scoată aceste traduceri de la notariate și să separe munca traducătorilor autorizați de activitatea notarială, dar asta nu spre binele nostru, ci ca să ne poată exploata mai tare. nnEu lupt de ani de zile împotriva exploatării omului de către om și împotriva tuturor practicilor incorecte și a abuzurilor birourilor de traduceri, împreună cu alți colegi din țară am înființat un ONG care să apere și să promoveze drepturile traducătorilor autorizați și am tot făcut demersuri pt. schimbarea legislației noastre profesionale în sensul reglementării totale a profesiei noastre, mai ales pentru schimbarea denumirii profesiei în traducător și interpret judiciar, pentru reglementarea formelor de exercitare a profesiei și pentru modificarea și completarea legislației notariale, astfel încât partea să fie obligată să-și ducă actele la tradus numai la notariate, iar notariatele să lucreze numai cu formele legale de exercitare a profesiei noastre și să ne plătească la tarifele prevăzute de legislația în vigoare, nu cu firmele astea private neautorizate care ne plătesc de mizerie, la prețuri pe pagină impuse de patroni, adică între 2 și 6 ori mai mici decât cele stabilite de Stat prin ordin comun OMJ/ OMF la care avem dreptul conform legii, însă în practică nu le primim datorită ingerinței birourilor de traduceri, care bagă ele prețuri mult mai joase, iar nouă ne dau și mai joase.

Strădaniile noastre s-au materializat într-un proiect de lege a traducătorilor și interpreților judiciari elaborat de MJ, pe care noi l-am susținut cât am putut și care poate fi găsit pe siteul MJ, la Proiecte de acte normative aflate în dezbatere; din expunerea de motive, careși ea se poate vedea tot acolo, reiese clar că MJ știe de practicile incorecte și recunoaște că sunt incorecte, iar prin proiectul de lege care prevedea reglementarea formelor de exercitare a profesiei, se urmărea eradicarea practicilor incorecte:

"În sprijinul soluţiei de reglementare a celor două forme de exercitare a profesiei au stat argumente precum:

- lipsa de claritate a legislaţiei în vigoare, a cărei interpretare a permis exercitarea activităţii de interpret şi traducător autorizat în următoarele forme: persoană fizică autorizată, societate comercială, angajat al unei societăţi comerciale, biroul notarial sau de avocatură etc.;

- această reglementare a permis intervenţia pe piaţa serviciilor de traducere şi interpretare autorizate a unor persoane care nu au nicio legătură cu profesia, fiind simpli comercianţi, ce nu deţin calitatea de traducători şi interpreţi autorizaţi, şi care folosesc o serie de practici care dăunează activităţii de traducere. Amintim aici practica unora dintre traducătorii şi interpreţii judiciari de a înmâna acestor comercianţi (care au înfiinţat birouri de traduceri) coli în alb, purtând semnătura şi ştampila interpretului şi traducătorului autorizat, fără un control asupra modului în care se folosesc aceste formulare. De asemenea, alte persoane autorizate înmânează biroului de traduceri chiar şi ştampila de interpret şi traducător autorizat. Prin folosirea acestor practici nu există un control asupra persoanei care efectuează traducerea efectiv, ajungându-se la situaţia în care sunt puse în circuit traduceri purtând ştampila şi semnătura unei persoane autorizate, dar fără garanţia că traducerea a fost efectuată, în realitate, de semnatar.

- în ipoteza în care s-ar menţine actuala reglementare a formelor de exercitare a profesiei, care, aşa cum am arătat, a dat naştere la o multitudine de interpretări şi de disfuncţionalităţi în practică, ar fi dificilă intervenţia Ministerului Justiţiei în activitatea unor societăţi comerciale în scopul efectuării controlului activităţii persoanelor autorizate. De asemenea, practicile amintite mai sus nu ar putea fi stăvilite, perpetuându-se o stare de lucruri care dăunează calităţii serviciilor de traducere şi interpretare prestate în temeiul autorizaţiei eliberate de Ministerul Justiţiei.

- imposibilitatea angajării răspunderii civile a societății angajatoare pentru eventuale prejudicii cauzate prin îndeplinirea necorespunzătoare a activității de traducere și interpretare autorizată, deși contractul de prestări servicii se încheie cu aceasta;

- scăderea calității activității de traducere și interpretare, precum și încurajarea practicării acestei activități în calitate de angajat, fapt ce conduce la diminuarea veniturilor traducătorilor și interpreților judiciari;

- existența unui posibil conflict între obligațiile pe care traducătorul și interpretul autorizat le are în calitate de angajat și cele pe care le are în calitate de membru al corpului professional.

Aşadar, în elaborarea proiectului de lege s-a pornit de la ideea potrivit căreia traducerea trebuie efectuată exclusiv de către persoana autorizată de către Ministerului Justiţiei, fără alţi intermediari care să intervină asupra traducerii, în sensul de suport material al acesteia.n Reglementarea formei de exercitare a profesiei vine în sprijinul dezideratului de mai sus, interpretul şi traducătorul autorizat exercitând personal profesia şi răspunzând personal pentru modul de îndeplinire a acesteia.

Totodată, soluţia legislativă identificată este în deplină concordanţă cu scopul urmărit prin promovarea proiectului de lege, şi anume crearea unui corp profesional, cu implicații majore asupra modului de exercitare a activității de traducere și interpretare judiciară, intenție de reglementare în acord cu rolul deosebit de important pe care această activitate îl are pentru întreg sistemul judiciar. De altfel, în art. 4 alin. (1) din proiect se menționează expres faptul că “traducătorul și interpretul judiciar este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public”.

Este evident că, spre deosebire de birourile de traduceri, notariatele și notarii nu sunt intermediari, ci instituțiile legalmente competente să ne folosească pentru îndeplinirea procedurii ntoariale de la art. 12 lit. j din Legea 36/1995 republicată și e clar că notariatele și notarii publici nu intervin în niciun fel în efectuarea traducerii, traducătorul lucrând independent și răspunzând personal pentru exactitatea și integralitatea traducerii, pe care o face el însuși, de unul singur.

Legalizarea traducerii de către notarul public este necesară, deoarece traducerea legalizată emană de la notariat, deci tocmai de aceea trebuie supusă legalizării de către notarul public. Prin legalizare, notarul public certifică atât faptul că semnătura aparține într-adevăr traducătorului autorizat, ci și că persoana în cauză are într-adevăr acea calitate la momentul legalizării.

În același timp, notarul public califică actul, ceea ce noi nu știm să facem, fiindcă nu avem studii juridice, după cum și stabilește dacă actul tradus este ok și nu contravine legii sau bunelor moravuri, ceea ce noi singuri iarăși nu avem de unde să știm, neavând studii juridice. Astfel, prin rolul proactiv al notarului public, nu ajung să se efectueze traduceri după înscrisuri care ar contraveni legii sau bunelor moravuri, deci nu s-ar produce efecte.

Prin urmare, e clar că traducătorul autorizat nu ar trebui să efectueze o traducere cu beneficiar final client privat până nu primește undă verde de la notariat că actul părții e ok. Niciun act nu ar trebui să ajungă la tradus direct la traducător, adică fără să fie dus întâi la notariat. Asta e bine, fiindcă prin asta notarii ne feresc de foarte multe rele, inclusiv de practici incorecte. Nu am auzit până acum de niciun notariat să ceară încheieri în alb și/sau ștampile multiple de la traducători cum cer abuziv birourile de traduceri.

În cele din urmă, proiectul s-a împotmolit la inițiator, adică la MJ, fiindcă SRLurile de traduceri au protestat împotriva lui, umblând cu minciuni și manipulând mai ceva ca mafia pocăiților în cazul Bodnariu, deși proiectul de lege nu reglementa nicidecum obiectul lor de activitate, fapt confirmat oficial de MJ. Detalii aici:

www.avocatnet.ro/content/for...

Bineînțeles că nu mă las și că voi lupta în continuare, fiindcă știu că legea trebuie să fie de partea profesiei noastre, în sensul reglementării totale a acesteia, iar Statul - care a creat profesia noastră special pt. nevoile organelor lui din sistemul de justiție - ar trebui să fie de partea legii. Fiindcă e cum zice și domnul președinte Mănescu: Unde-i lege, nu-i tocmeală și nimeni nu trebuie să cadă la tocmeală cu SRLurile exploatatoare, nici MJ, nici UNNPR, nici nimeni altcineva. Nu corporația face legislația!