Noi, traducătorii autorizaţi de Ministerul Justiţiei conform Legii nr. 178/1997 avem această calitate de traducători autorizaţi numai în raport cu organele menţionate în lege. Adică, aşa cum scrie şi pe autorizaţia de traducător emisă de Ministerul Justiţiei, titularul acesteia este autorizat ca traducător şi interpret pentru limbile ... "să efectueze traduceri pentru: Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, organele de urmărire penală, instanţele judecătoreşti, birourile notarilor publici, avocaţi şi executori judecătoreşti".
Prin urmare, nici SRlurile de traduceri şi nici clienţii finali privaţi persoane fizice sau juridice nu fac parte din enumerarea de mai sus, care trebuie interpretată ca fiind exhaustivă, iar acest lucru este perfect normal, din următoarele motive:
1. Clienţii privaţi nu se numără printre organele menţionate în titlul şi în art. 1 din Legea 178/1997 privind autorizarea şi plata traducătorilor, care sunt autorităţi ale statului sau entităţi cu autoritate dată de stat;
2. Pentru efectuarea traducerilor legalizate, privaţii trebuie să se ducă la instituţia legalmente competentă. Adică
partea trebuie să se adreseze birourilor notariale, cărora să le solicite îndeplinirea procedurii notariale de la art. 12 lit. j din Legea nr. 36/1995 republicată: "efectuarea şi legalizarea traducerilor". Deci partea nu trebuie să vină cu actele la tradus la traducătorul autorizat, ci trebuie să le dea în lucru la notariat, să le ridice la notariat şi să le achite tot la notariat.
3. Legalizarea nu este un serviciu conex traducerii, cum vor SRLurile de traduceri să prostească oamenii să creadă că ar fi; nu,
traducerea legalizată este un produs finit care emană de la notariat şi este rezultatul îndeplinirii de către notariat a procedurii notariale de la art. 12 lit. j din Legea 36/1995 republicată; de asta şi există o singură literă în articolul de lege menţionat, adică nu e efectuarea traducerilor la litera j şi legalizarea la litera k; ambele sunt la litera j, fiindcă este un singur proces cu două etape, ambele obligatorii şi ambele efectuate de notariat. De efectuare se ocupă traducătorii notariatului, care pot fi interni (angajaţi cu CIM) sau externi (colaboratori PFA cu contract de prestări servicii), sau notarii publici autorizaţi ca traducători de către Ministerul Justiţiei. De legalizare se ocupă notarii publici, iar de partea de secretariat şi relaţii cu clienţii şi cu traducătorii se ocupă personalul secretarial notarial. Astfel, birourile notariale lucrează pe principiul sănătos al diviziunii sociale a muncii, iar rezultatul aportului acestor categorii de oameni ai muncii este produsul finit: traducerea legalizată, care emană de la biroul notarial şi este taxată de acesta la preţuri mai mari sau cel mult egale cu onoraiile minimale stabilite de MJ cu consultarea UNNPR şi aprobate în Anexa 4 la OMJ nr. 46/C/2011. Traducătorii autorizaţi angajaţi ai notariatelor sunt retribuiţi cu salariu, iar colaboratorii externi PFA trebuie plătiţi de notariat - deci nu de parte!!! - cu tarifele fixe prevăzute de OMJ/ OMF nr. 772/C414/2009, plus eventualele sporuri conform art. 7 alin. 3 din Legea 178/1997 (de urgenţă, de lucru noaptea, de lucru în weekend şi sărbători legale, de limbă rară etc.).
4. Aşa s-a lucrat decenii întregi, începând cu Decretul 79/1950 semnat de tovarăşul Constantin Parhon în calitate de preşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, primul parlament democratic al Republicii Populare Române. Chiar dacă de atunci legislaţia s-a schimbat, această atribuţie, efectuarea şi legalizarea traducerilor de înscrisuri, a rămas mereu, neîntrerupt, în competenţa materială a notariatelor cf. art. 4 lit. g din vechiul Decret 377/1960, apoi prin art. 8 lit. j din vechea variantă a Legii 36/1995 şi actualmente prin art. 12 lit. j din Legea 36/1995 republicată. Astfel, înainte de 1995, tot omul are avea de tradus înscrisuri se ducea cu ele la Notariatul de Stat şi acolo i se făceau traduceri legalizate; pe poarta Notariatului de Stat nicio traducere nu ieşea nelegalizată şi nici nu avea cum să iasă:
din moment ce traducerea legalizată emană de la notariat, ea trebuie supusă unei proceduri notariale care o deosebeşte de orice alte traduceri de alt tip şi din altă parte: legalizarea semnăturii traducătorului. Că e aşa, asta o demonstrează antetul vechilor încheieri de legalizare, precum şi sigiliul notarial aplicat pe traducerile legalizate: "Notariatul de Stat X, Serviciul de traduceri", iar asta era perfect legal, conform art. 8 din HCM 1518/1960, cu următorul cuprins:
Art. 8
La Notariatul de stat al Capitalei Republicii Populare Romine si regiunii Bucuresti precum si la notariatele de stat care vor fi determinate prin ordinul Ministrului Justitiei, functioneaza servicii de traduceri, cu numarul necesar de traducatori salariati.
Prin ordinul Ministrului Justitiei se vor putea stabili notariatele de stat la care vor putea efectua traduceri si traducatori autorizati.
Ministrul Justitiei, de acord cu Ministrul Finantelor si Presedintele Comitetului de Stat pentru Problemele de Munca si Salarii, va stabili in termen de 90 zile de la publicarea prezentului regulament, normele de recrutare, functionare si retribuire a traducatorilor autorizati.
Deci iată, notariatul avea traducători angajaţi, iar statul dădea posibilitatea traducătorilor autorizaţi neangajaţi să facă traduceri nu de capul lor, ci tot la notariat, fiind plătiţi tot de către notariat, dar nu cu salariu, ci cu tarife fixe conform unor norme stabilite de stat.
Prin urmare, destinul traducătorului de înscrisuri a fost şi este să fie legat de notariat, să muncească pentru notariat şi să fie plătit de notariat. Aşa a fost mereu şi aşa este legal, corect şi bine să fie.
Din păcate, în practică lucrurile au involuat şi pe piaţă au apărut societăţi comerciale care au în obiectul de activitate traduceri din şi în limbi străine. Ele au început una câte una să-şi depăşească abuziv obiectul licit de activitate, traducerile, pe codul CAEN 7430, extinzându-l cu de la ele putere la traducerile legalizate, care este atribuţie exclusivă a birourilor notariale conform art. 12 lit. j din Legea 36/1995 republicată şi ca activitate notarială ce este, nu are cum să fie decât pe codul CAEN 6910, la fel cu celelalte activităţi notariale. Că e aşa şi nu altfel o demonstrează notarii publici autorizaţi ca traducători, precum şi birourile notariale care fac traduceri cu traducători angajaţi şi nu au codul CAEN 7430, ci fac traducerile legalizate ca activitate notarială pe codul CAEN 6910. Deci sunt două lucruri diferite: traducerile sunt una, iar traducerile legalizate sunt alta. Niciodată notariatele, de stat sau private, cum au fost ele de-a lungul timpului, nu şi-au depăşit obiectul de acticvitate şi nu au tradus altceva decât înscrisuri şi nu au efectuat decât traduceri legalizate. Deci iată că problema este evident de la SRLurile de traduceri, care abuziv fac şi traduceri legalizate fără a fi notariate şi fără a avea codul CAEN 6910.
Exact de asta noi, U.N.T.A.R. (www.untar.ro), am cerut în repetate rânduri şi vom cere şi în viitor MJului să ne ajute şi să creeze condiţiile pentru respectarea şi aplicarea celor două legi în vigoare, care sunt bune, Legea 36/1995 republicată şi Legea 178/1997 şi regulamentele lor de aplicare, iar UNNPRului să sprijine demersul nostru prin care cerem MJului:
1. Crearea competenţei exclusive pentru birourile notariale să efectueze doar ele traduceri legalizate, cum e normal şi legal, prin obligarea părţii printr-o prevedere legală să-şi ducă actele la tradus exclusiv la notariat, cum era înainte art. 40 din HCM nr. 1518/1960, cu următorul cuprins:
Art. 40
Pentru efectuarea traducerii, partea va prezenta la notariatul de stat inscrisul care urmeaza sa fie tradus.
La fel ar trebui să fie şi astăzi: pentru efectuarea traducerii, partea va prezenta la un biroul notarial individual sau la o societate profesională notarială înscrisul care urmează să fie tradus.
Adică exact cum nu poate omul să-şi facă o copie legalizată decât la notariat şi nu la xerox sau la fotograf, cum nu poate primi dată certă pe acte la poştă sau în altă parte decât la notariat, cum actele notariale nu se pot apostila în altă parte decât la Camera Notarilor Publici etc., tot aşa şi traducerile legalizate este normal şi legal să se poată face numai la instituţia legalmente competentă, adică la notariat.
2. obligarea instituţiilor statului să nu mai primească decât traduceri legalizate, adică traduceri de înscrisuri efectuate la notariat şi legalizate tot la notariat.
3. majorarea onorariilor minimale pentru efectuarea traducerilor în cadrul activităţii notariale stabilite prin Anexa 4 la OMJ nr. 46/C/2011 astfel încât să fie mai mari decât tarifele stabilite prin OMJ/OMF nr. 772/C/414/2009 pentru plata traducătorilor folosiţi de organele din Legea 178/1997, unde intră şi birourile notarilor publici. Adică notariatele care folosesc traducători externi pentru îndeplinirea atribuţiei lor de la art. 12 lit.j din Legea 36/1995 republicată trebuie să aibă un onorariu minimal pentru efectuarea traducerii care să le permită să plătească traducătorului extern tariful fix de 33,56 ron pagina din OMJ/OMF, deci să fie de unde să-i dea şi traducătorului cât trebuie şi să rămână şi notariatul cu partea lui de onorariu. Asta deoarece cf. art. 66 alin. 1 pct. 1 din Legea 36/1995 republicată, biroul notarial "are dreptul să primească onorariu pentru fiecare act şi procedură notarială îndeplinită, în condiţiile legii", iar cf. art. 57 alin. 1 lit. c pct. 3, consiliul UNNPR are următoarele atribuţii:
Art. 57
(1) Consiliul Uniunii are, în principal, următoarele atribuţii: ...
c) propune ministrului justiţiei onorariile minimale pentru actele şi procedurile notariale
îndeplinite în exercitarea funcţiei de către notarii publici, având în vedere următoarele criterii: ...
3. obţinerea de date şi informaţii suplimentare sau conlucrarea cu experţi ori cu alţi specialişti
impusă de natura, obiectul, complexitatea şi dificultatea actului;
Astfel, pentru îndeplinirea atribuţiei sale de la art. 12 lit. j din Legea 36/1995 republicată, notarul public conlucrează cu alţi specialişti, adică cu noi, cu traducătorii autorizaţi, deci onorariul lui pt. această atribuţie trebuie stabilit de sta, adică de MJ, în funcţie de tariful fix din OMJ/OMF pe care biroul notarial trebuie să-l achite traducătorului extern. Aia e, iar noi vom lupta până vom obţine asta.
Tot ce cerem noi, U.N.T.A.R., este legal şi legitim, prin urmare suntem ferm convinşi că vom şi obţine. Abia aşteptăm să scăpăm de SRLurile exploatatoare, pentru a trece sub protecţia şi ocrotirea birourilor notariale. Abia aşteptăm să nu mai fim supuşi abuzurilor de către SRLuri, respectiv obligaţi să lăsăm încheieri semnate şi ştampilate în alb SRLurilor de traduceri; faptul că noul Regulament la Legea 36/1995 republicată prevede obligaţia traducătorului de a aplica ştampila între pagini nu rezolvă problema, ci creează o problemă nouă: ni s-a semnalat că există SRluri de traduceri care obligă traducătorii PFA cu care colaborează să îşi confecţioneze 2 sau mai multe ştampile identice, dintre care una să o lase la SRLul lor; ba mai rău: există SRLuri care confecţionează chair ele, că sunt şi birouri de traduceri, şi centru de ştampile, şi centru de copiere, şi legătorie etc. Munca se face via e-mail cu traducători din alte localităţi, preponderent de la ţară şi oraşe mici, că ăştia lucrează cel mai ieftin; traducătorul primeşte scanuri după acte sau mai rău, după xeroxuri, faxuri etc.; prin poştă, traducătorul trimite SRLurlui teancuri de încheieri semnate şi ştampilate în alb, iar de când cu ştampilele multiple, nici nu mai trebuie, că SRLul are ştampilă la fel ca traducătorul şi o aplică cum vrea şi pe ce vrea. Iar apoi SRlul face legalizarea traducerii la notariat conform specimenului de semnătură depus. Asta în cel mai bun caz, fiindcă deja sunt tot mai multe SRLuri de traduceri care prostesc clienţii că acuma traducerile de acte nu mai trebuie legalizate la notariat, îl învaţă pe om că legalizarea ar fi o procedură suplimentară opţională, dacă vrei o faci, dacă nu, nu, dar nu merită să o faci, că e scumpă etc. etc. Că ştampila lor rotundă de SRL e la fel de bună ca a notarului etc. etc. Parol, e o adevărată mafie care după ce a ajuns să monopolizeze efectuarea traducerilor, încercând să scoată de pe piaţă notariatele cu preţuri de dumping şi cu publicitate agresivă, acum umblă să elimine şi legalizarea traducerilor; ele şi patronii lor mafioţi încalcă legea cu bună ştiinţă şi încurajează şi pe alţii să încalce, urmărind ca încălcarea masivă a legii să devină nouă normă. Noi, U.N.T.A.R., ne opunem cu îndârjire cât putem la aşa ceva şi sperăm ca statul şi UNNPR să ne sprijine în demersul nostru bine intenţionat de a da cezarului ce e al cezarului, adică notarului ce e al notarului: traducerile legalizate.
În plus ne-am săturat să muncim pe alune, adică să fim plătiţi execrabil de SRLurile exploatatoare şi să fim privaţi de drepturile băneşti care ne revin conform legii, respectiv tarifele din OMJ/OMF nr. 772/C/414/2009 şi sporurile din art. 7 alin. 3 din Legea 178/1997, pe care SRLurile exploatatoare nu vor să ni le dea şi nici nu le putem obliga să ni le dea, fiindcă ele nu sunt dintre organele din Legea 178/1997 şi deci nici OMJ/OMFul nu li se aplică şi nici nu sunt menţionate în el că ar trebui să ne dea tarifele din el. SRLurile pretind că sunt comercianţi liberi şi că pun ce preţuri vor la clienţii finali, iar rezultatul este căderea liberă a preţurilor, fiindcă ele se întrec în a face dumping şi concurenţă neloială una la alta, să-şi fure clienţii, iar asta se întâmplă pe spinarea noastră, a oamenilor muncii: adică noi, traducătorii autorizaţi, suntem forţaţi să acceptăm să lucrăm pe preţuri pe pagină din ce în ce mai joase, că altfel traducătorul este ameninţat că nu va mai primi de lucru; iar de sporuri (urgenţă, noapte, weekend etc.) nici vorbă, traducătorul să zică mersi că patronul a binevoit să-i dea lui lucrarea şi nu la altul din atâţia disponibili etc. Astfel, una şi aceeaşi lucrare care dacă ar fi efectuată pentru notariat ar fi plătită corect conform tarifelor din OMJ/OMF la 33,56 ron pagina plus eventualele sporuri din art. 7 alin. 3 din Legea 178/1997 (taxa de urgenţă pt. livrare în 24-48 ore este de 50%, iar cea de lucru noaptea, în weekend şi în sărbători legale de 100%),
dacă este făcută pt. un SRL dumper şi exploatator, ajunge să fie plătită la preţuri pe pagină între 2 şi 5 ori mai mici după cum binevoieşte patronul SRLurlui să dea!!!! Şi acelaşi lucru este valabil şi dacă lucrăm direct cu clienţii finali privaţi, asta deoarece piaţa e praf şi preţurile pulbere, noi avem libertatea să cerem cât vrem, dar nu avem garanţia că şi primim; unii privaţi dau cât le cerem, dar alţii se ţigănesc, că sunt învăţaţi de la SRLuri cu preţuri mici şi cu posibilitatea de a se ţigăni, pe care ei o numesc negociere. Statul, respectiv MJul, nu are cum să stabilească clienţilor privaţi tarife pt. plata noastră; MJ are atribuţii cf. Legii 178/1997 să stabilească tarife numai pt. organele din Legea 178/1997 şi de asta OMJ/OMFul nu depăşeşte aria de aplicare a acestei legi şi nu poate fi extins cu forţa şi la privaţi.
Cu notariatele, în schimb, lucrurile stau total diferit. Ele lucrează legal şi corect, nimeni, niciun traducător, nici nu a auzit, nici nu a păţit rele de la notariat. Nu există notariat care să îi fi cerut vreunui traducător încheieri în alb, nici ştampilă lăsată la notariat etc. Nu existăp notariat care să plătească traducătorii de mizerie sau să-i ţepuiască de tot şi să nu le dea bani şi să dispară ca măgarul în ceaţă, cum se întâmplă cu unele SRLuri. Notariatele lucrează după omorarii minimale stabilite de stat şi preţul în veci nu coboară sub acel minim stabilit de stat, iar partea ştie asta şi la notariat nu se ţigăneşte şi dă cât i se cere. Asta e mare minune, că astfel, prin notariat, ne scoatem şi noi banii pe munca noastră fără probleme şi fără scandal şi ţigăneală. Noi ştim şi credem că notariatele sunt singurele care ştiu şi pot, respectiv au pârghiile necesare să rentabilizeze această activitate de efectuare a traducerilor elgalizate şi s-o facă să meargă bine şi să producă bani, spre binele şi în folosul ambelor profesii. Altfel, dacă se face în afara notariatului, câştigăm praful de pe tobă din ea.
Şi atunci cum să nu luptăm şi cum să nu aşteptăm cu nerăbdare să ia notariatele în competenţa lor exclusivă efectuarea traducerilor legalizate, cum e normal şi legal să fie? Noi vedem în UNNPR, în sensul cel mai bun al cuvântului, un fel de Uniune Sovietică Eliberatoare care ne-ar scăpa de abuzuri, de sărăcie şi de exploatarea omului de către om, iar notariatele ne-ar asigura protecţie, ocrotire de abuzuri şi mânării de toate felurile şi ne-ar crea fie locuri de muncă sigure şi corect retribuite ca angajaţi ai lor, fie condiţii de colaborare optime, cu retribuţie conform OMJ/OMFului, dacă ne-ar folosi ca traducători externi. Noi agreem oricare dintre cele 2 variante. Noi credem că UNNPR ar trebui să dea o circulară semnată de domnul preşedinte Mănescu către toate camerele, prin care să oblige birourile notariale să se apuce să facă traduceri legalizate şi să folosească excusiv traducători autorizaţi, fie ca angajaţi, fie în calitate de colavoratori externi ai birourlui notarial şi să-şi îndeplinească atribuţia de la art. 12 lit. j din Legea 36/1995 republicată, deoarece activitatea notarială este un serviciu de interes public, iar notarul are obligaţia să îndeplinească toate atribuţiile din art. 12 de la a la r atunci când partea îi cere; deci notariatul nu ar trebui să trimită partea la terţi, la noi la traducătorii PFA sau mai rău, la SRLurile exploatatoare, ci el, notariatul, ar trebui să îndeplinească prodedura notarială cerută de parte.
avocatnet.ro explicăm legislația
cedeprobleme, utilizator
Ovidiu Martin Jurj 
CorinaRad 
romascanu