greseala traducatorului

:O...daca mi s-ar intampla as reface traducerea si as da fugutza la notarul care a legalizat documentul, cu o declaratie pe proprie raspundere (probabil) si cu copia de pe traducerea legalizata si apostilata anterior + copie certificat de nastere. Apoi dak merge la notar poate merge si la apostilare... ramane apoi sa gasesti cel mai rapid curier (eventual DHL)...
Din pacate, munca de traducator presupune nu numai cunostintele necesare pentru a traduce corect un text ci si atentie mare la date si numere care sunt cele mai importante in anumite documente. Sunt sigura ca de acum vei verifica de o mie de ori textul si cifrele inscrise.
Poate se gaseste si un consilier cu solutii mai eficiente dar pana atunci poti incerca sugestia mea...de pierdut nu ai ce pierde si e klar ca documentul trebuie refacut, parerea mea.
Iti urez multa bafta in rezolvarea situatiei care nu este deloc usoara.
Un traducator
:wave:

Va multumesc mult pentru sugestie!
Voi merge luni de dimineata la notariatul cu care colaboreaza firma de traduceri pentru care am facut traducerea iar apoi la apostilari. #-oSper sa gasesc intelegere in ambele locuri.
Ma verific de fiecare data cand fac o traducere si nu inteleg cum nu am observat de data aceasta si am scris 1986 in loc de 1985. Ceea ce sper este sa se poata rezolva situatia si sa nu fie si alte probleme. :sorry::">
Stiu ca nu e nimeni alticineva responsabil in afara de mine si intr-adevar o sa ma uit de 10 ori de acum inainte.

ref munca de corectura a traducerilor autorizate
sugerezi sa verificati traducerea autorizata DE DOUA ORI, minim.

totusi , ca scuza, recunosc ca o greseala care a scapat de verificare, are sanse mari sa scape si a doua oara din acelasi motiv din care a scapat creierului inca de prima data. Creierul tinde sa reactioneze la fel in situatii asemanatoare.

Totusi verficarea traducerii autorizate DACA NU ESTI GENIU o faci de doua ori, nu doar o singura data.

(PS Sa nu uitam ca s-au inventat si asigurarile profesionala de traducator, care sunt foarte ieftine, totusi ele pot acoperi doar partea financiara a problemei profesionale iar erorile sunt de evitat indiferent de circumstante)

Daca eroarea era constata din start... puteati sa faceti corectura cu stampila si semnatura pe toate exemplarele....chiar si asa, vedeti cum va poate ajuta notarul cu un sfat, cu declaratia pe proprie raspundere inprincipiu exista copia dupa original la notar etc. etc etc etc sa ne tineti si pe noi la curent cum ati procedat pana la urma, mersi

Ceea ce nu inteleg este ca: la notar dansii fac copie dupa original in ultima vreme, asadar... notarul nu poate spune ca nu are copia dupa original vizata de dvs, deoarece acestea sunt instructiunile de la presedintele Uniunii Notarilor. Speram ca notarul a facut copia dupa original vizata de traducatorul autorizat, care ramane in arhiva notarului plus un exemplar din traducerea legalizata, e o procedura intreaga foarte logica..(adica "in oglinda")...vom vedea..
PS: e imposibil o firma de traduceri sa colaboreze legal cu notariatul, intr-un domeniu in care nu e autorizata pentru servicii juridice conexe (sper ca nu vorbesc limbi straine). Legea 178 nu mentioneaza "firme" si nici expresia "societate comerciala", care dupa cum ii spune numele se ocupa legal de "comert", nu ilegal de documente oficiale si servicii juridice conexe, fara sa aiba competente in Legea 178

CorinaRad a scris:

Stiu ca nu e nimeni alticineva responsabil in afara de mine si intr-adevar o sa ma uit de 10 ori de acum inainte.

Ce tot spuneti? Pai biroul de traduceri este cel care are ultimul in mana traducerea pana sa o predea la client. Din moment ce ia de cateva ori mai mult decat traducatorul autorizat, este normal ca biroul de traduceri sa fie cel care face revizia.

De altfel, tot asa este si conform Standardului European SR EN 15038:2006, pe care eu il am numai in varianta germana: "Übersetzungsdienstleistungen - Dienstleistungsanforderungen" - pt. necunoscatorii de germana "Servicii de traducere. Condiţii cerute pentru prestarea serviciului”.

5.4.3 Korrekturlesen - Revizia
Der Übersetzungsdienstleister muss sicherstellen, dass die Übersetzung Korrektur gelesen wird.

Prestatorul de servicii de traducere trebuie sa se asigure ca traducerea este supusa reviziei.

Der Korrektor (siehe 3.2.3) muss eine andere Person ats der Übersetzet des betreffenden Textes sein und ebenfalls über die notwendige ausgangs- und zielsprachliche Kompetenz verfügen.

Revizorul (a se vedea 3.2.3.) trebuie sa fie alta persoana decat trducatorul textului in cauza si trebuie de asemenea sa aiba competenta lingvistica necesara in limba-sursa si in limba-tinta.

Deci prestatorul de servicii de traducere este autointitulatul birou de traduceri autorizate. El este cel care trebuie sa colaboreze si cu traducatori si cu revizori si sa asigure nu numai traducerea unui text - care se efectueaza de catre traducator-, ci si revizia acestuia - care se efectueaza de catre revizor, care de formatie este tot traducator, dar altul decat cel care a efectuat traducerea.

Problema este urmatoarea: la noi in Romania oricum este ilegala efectuarea de traduceri legalizate prin SRluri neautorizate. Traducerea autorizata nu este o activitate comerciala, ci un serviciu juridic conex si ca atare un serviciu de interes public, care prin lege este strict si exclusiv in competenta notarilor publici, conform art. 8 lit. j din Legea nr. 36/1995. Asadar, ca activitate notariala ce este, exact ca toate celelalte activitati notariale de la celelalte litere de la art. 8 din Legea nr. 36/1995, efectuarea traducerilor de inscrisuri trebuie sa se desfasoare conform art. 14 din aceeasi lege, adica in cadrul biroului notarial, si in conformitate cu art. 48 din aceeasi lege, adica la sediul biroului notarial si in timpul prgramului de lucru al acestuia, afisat in mod corespunzator. Deci partea, adica clientul final, ar trebui sa lase inscrisul de tradus in lucru la institutia competenta conform legii, adica la orice BNP, iar BNPul in cauza ar trebui sa ii ia lucrarea si sa o efectueze in cadrul BNPului, nu sa trimita clientul la traducatorul autorizat, sau mai rau, la SRLuile neautorizate.

Pentru indeplinirea actelor notariale, BNPurile, conform art. 14 din Legea nr. 36/195, pot folosi personal auxiliar, inclusiv traducatori. Conform punctului 5 din Anexa 1 la OMJnr. 233/C/1996 de completare a Regulamentului de punere in aplicare a Legii nr. 36/1995, Anexa care cuprinde instructiunile pentru efectuarea si legalizarea traducerilor in cadrul activitatii notarilor publici, traducatorii autorizati folositi de BNPuri pot fi interni - angajati cu contract de munca ai BNPurilor, sau externi - liber-profesionisti. Deci si daca esti extern, PFA, tot prin notariat ar trebui sa lucrezi, clientul final trebuie sa fie al BNPului, fiindca la BNP lasa lucrarea in lucru, tot de acolo ridica traducerea gata efectuata si legalizata, tot la BNP plateste si de la BNP primeste factura si chitanta sau bon fiscal. BNPurile reprezinta singurul cadru institutional legal in care aceasta activitate notariala, efectuarea si legalizarea traducerilor de inscrisuri, ar trebui sa se desfasoare, iar indeplinirea acestei activitati ar trebui sa se faca:

- fie de catre insusi notarul public, daca este autorizat de MJLC ca traducator pe limbile solicitate de parte cf. art. 100 din Regulamentul de punere in aplicare a Legii nr. 36/1995,

- fie de un traducator autorizat, in cazul in care notarul public nu este autorizat ca traducator; iar traducatorul autorizat, exact cum ziceam, poate fi intern (angajat la notariat cu carte de munca) sau extern (PFA).

Prin urmare, institutia competenta conform legii este biroul notarial, iar traducatorul autorizat, fie el intern sau extern, este personal auxiliar, este doar bratul de lucru, adica forta de munca folosita in mod legal si platita de catre biroul notarial.

Taxarea clientului final trebuie sa o faca BNPul la preturi pe pagina mai mari sau cel mult egale cu onorariile minimale stabilite in mod legal de Consiliul UNNPR conform art. 28 lit. c din Legea nr. 36/1995 si aprobate de Ministrul Justitiei ca Anexa 4 la OMJ nr. 943/C/2005. Traducatorul autorizat extern ar trebui sa primeasca doar o parte din onorariul fara TVA perceput de notarul public pentru efectuarea traducerii si sa taie chitanta si factura pe BNP. Clientul traducatorului autorizat trebuie sa fie BNPul, nu clientul final, care e clientul notariatului.

Aparent, tot cam asa e si la SRLuri, numai ca, spre deosebire de BNPuri, care au in competenta lor prin lege efectuarea si legalizarea traducerilor de inscrisuri si care tot prin lege au dreptul sa foloseasca traducatori autorizati, SRLurile sunt si neautorizate de MJLC sa efectueze traduceri autorizate si nici nu au nicio baza legala sa foloseasca traducatori autorizati, fiindca nu apar mentionate nici pe autorizatiile noastre, nici in titlul Legii nr. 178/1997, nici in art. 1 din aceasta lege, nici in legile care o modifica, respectiv Legea nr. 281/2004 si Legea nr. 110/2005; dar cel mai grav este ca SRLurile nu apar in Legea nr. 36/1995 - Legea notarilor publici si a activitatii notariale cum ca ar avea dreptul sa indeplineasca o activitate ce intra prin lege in competenta notarilor publici: efectuarea traducerilor de inscrisuri. Si ce este mai grav este ca, spre deosebire de BNPuri, care respcta Anexa 4, SRLurile, in calitatea lor de comercianti liberi, isi fac preturile cum vor ele, iar asta nu duce decat la dumping, concurenta neloiala, evaziune fiscala si expoatarea omului de catre om, fiindca traducatorii care lucreaza cu asemenea SRLuri - si o spun din experienta! - sunt platiti de mizerie, spre deosebirede cei care lucreaza prin notariat, care sunt platiti corect, decent si suficient - iarasi o spun din experienta.

SI totusi SRLurile ilegale, neautorizate, dumpere, de regula incompetente si profesional, nu numai legal, intotdeauna inutile si de cele mai multe ori rau platnice se baga abuziv peste notariate si activitatea acestora. Ce vor SRLurile este ruperea totala a acestei activitati de institutia notariatului si comercializarea unui serviciu juridic conex, a unei activitati notariale pe care conform Legii nr. 36/1995 numai notarii publici si in mod excepional alte persoane prevazute de Legea nr. 36 o pot indeplini. Adica secretarii consiliilor locale din localitatile unde nu exista niciun birou notarial, dar cu restrictii: astia nu au voie sa faca traduceri, ci doar sa legalizeze copiile dupa inscrisuri si semnaturile de pe inscrisuri prezentate de parte, cf. art. 12 din Legea nr. 36/1995; si ar mai fi misiunile diplomatice si oficiile consulare ale Romaniei, care da, au in competenta lor efectuarea si legalizarea traducerilor cf. art. 13 alin. 2 lit. g din Legea nr. 36/1995; deci de aia ambasadele si consulatele efectueaza si legalizeaza traduceri, fiindca Legea nr. 36/1995 le da acest drept, altfel nu ar face nimic! Cum SRLurile nu sunt mentionate expres nici de Legea nr. 36/1995 si nici de Regulamentul ei de punere in aplicare sinici de OMJ nr. 233/C/1996 privind completarea Regulamentului ei de aplicare, cum ca ar avea astfel de competente, rezulta ca rezulta ca e ilegal ce fac ele. Deci in afara Romaniei, ambasadele si consulatele efectueaza si legalizeaza traduceri de inscrisuri, iar pe teritoriul Romaniei, singurele entitati competente conform legii sunt birourile notarilor publici, in rest nimeni. Nicidecum aceste SRluri care se autointituleaza birouri de traducere autorizata. OK, SRLurile vor sa aduca o activitate notariala in afara notariatului, sa o aduca in comert, motivand cu nesimtire ca asa e in UE. Acolo sunt alte legi, dar lasand asta la o parte, trebuie spus ca in UE se respecta standardul de mai sus, de care la noi majoritatea patronilor de SRluri nici macar nu au auzit - patroni care majoritatea nici nu sunt traducatori, ci persoane din afara profesiei noastre, care habar nu au sa faca o traducere. Bineinteles ca nu au de gand sa angajeze si revizor conform standardului european, ca doar trebuie si ala platit, iar SRLul vrea sa aiba cheltuieli cat mai mici

Ca sa n-o mai lungesc: vina in cazul tau este clar si categoric a SRLului, care e clar ca lucreaza neprofesionist si ca nu respecta standardul european SR EN 1538: 2006 si nu a facut revizia pe care era obligat sa o faca. Punct.

Problema care se pune, insa, este urmatoarea: cat de aplicabil este SR EN 15038 la traducerile notariale? SRLurile sustin ca e aplicabil, dar unele, ca in exemplul de fata, nu il respecta. Eu insa insist ca standardul nu este aplicabil decat la traducerile comerciale. Ma refer la prevederea legata de efectuarea reviziei de catre o persoana care sa fie diferita de traducatorul autorizat care a efectuat traducerea. Cine ar certifica exactitatea traducerii? Traducatorul autorizat care a efectuat-o, sau revizorul? Care e clar ca trebuie sa fie tot traducator autorizat, ca altfel nu are cum. Dar daca traducatorul autorizat care a efectuat-o nu este de acod cu anumite corecturi ale revizorului? La traducerile comerciale nu se pun astfel de probleme, fiindca nu semneaza si nu stampileaza nimeni traducerea si nici nu se face certificarea exactitatii prin formula stabilita de lege. Pot lucra si 10 si 20 si 100 de traducatori pe un text, important este cum iese varianta finala, nici nu se mai stie care ce a facut. Insa e clar ca in cazul traducerii notariale este vorba de asumarea obligatorie a unei raspunderi individuale. Formula de certificare a exactitatii traducerii nu prevede loc pentru mai multe semnaturi. Prin urmare, fiecare traducator autorizat care efectueaza traducerea, dupa o pauza de odihna si relaxare, se apuca si face si revizia propriei traduceri. De altfel, la fel face si notarul public autorizat ca traducator: el face de unul singur si traducerea, si revizia, in mod sigur. Si e clar ca altfel nici nu se poate.