Societati recuperare credite - natura juridica a titlului

Aici este o intreaga discutie,opiniile sunt diferite,opinia mea este ca, nu poate fi considerat titlu executoriu deoarece, are acest caracter doar in legatura cu banca si nu cu societatea reuperatoare,contractul de credit bancar fiind intuitu personae.O alta opinie ar fi ca, fiind vorba de o cesiune de creanta opereaza regulile generale de la cesiunea de creanta.Dar, cred ca,trebuie avute in vedere si preved.art.1573(2)NCC"Consimtamantul debitorului nu este cerut decat atunci cand,dupa imprejurari ,creanta este legat in mod esential de persoana creditorului."Or, exact asta se intampla in cazul contractelor de credit bancar.

Opina de mai sus este eronată. Societățile de recuperare creanțe nu au dreptul să dea credite și nici să preaia credite. Ele au însă dreptul să cumpere creanțe. Ele nu cumpără contracte de credit ci creanțe. Există pe net zeci de avocați care vin cu astfel de teorii, total pe lângă lege, deoarece nu înțeleg deloc cum sunt preluate aceste creanțe.

Așadar, nu are nicio legătură statutul cesionarului, el preia creanța cu toate accesoriile acesteia, și are dreptul de a o pune în executare.

Cât privește art.1573 Cod Civil, nu are nici cea mai mică legătură cu creanțele din contracte de credit. În niciun caz nu putem spune că plata unei sume de bani este egată esențial de persoana debitorului. Este o imensă eroare să facem o astfel de afirmație. Plata o poate face oricine pentru debitor? Eu zic că DA. Așadar, unde e legătura esențială? În acel articol este vorba de fapte ale debitorului, pe care doar el le poate face.

Utiliz.ilie 1111 este intr-o eroare totala, confunda creditorul cu debitorul, daca nu intelegi cel putin pozitia juridica a partilor creditor/debitor ce comentarii sa mai faci?:.Spune utiliz.ilie 1111 " nu putem spune ca,plata unei sume de bani este legata esential de persoana debitorului.".Numai ca art.1573(2) NCC care se aplica exact la situatiile in discutie,se refera la cazul in care creanta(contractul de credit)este legat in mod esential de persoana creditorului(nu debitorului),asa cum este cazul creantelor derivand din contracte bancare si, in care banca este creditorul, in aceasta situatie fiind necesar acordul debitorului[Art.1573(2)NCC].Cred ca, "sfaturile juridice" date numai din spirit de contradictie,fara experienta juridica si de instanta nu ajuta pe nimeni.De altfel,in raspunsul dat initial am spus ca sunt doua opinii contrare si, mi-am exprimat un punct de vedere argumentat juridic cu timitere la o norma juridica explicita si imperativa.Aceasta este si opinia unor cunoscuti avocati si profesori de drept comercial[Prof.univ.dr .Gh.Piperea].

Domnule Dan Popescu, aveți mare dreptate. M-am referit la debitor, când textul de lege face referire la creditor.
Mea culpa.

Din păcate pentru dumneavoastră, acest fapt nu face mai logică afirmația dumneavoastră. Sub niciun aspect un creanța rezultată dintr-un contract de credit nu este strict legată de persoana creditorului.
Dacă ați lectura puțin explicațiile date de Flavius Baias, Chelaru și ceilalți, în Noul Cod Civil comentarii pe articole, ed. Beck 2012, ați constata lipsa de logică a afirmației dumneavoastră.

Reputatul profesor Piperea nu a afirmat niciodată ceea ce susțineți dvs. dacă îi veți citi cu atenție susținerile, se referă strict la contracte de credit, nu la creanțe.

Aversiunea cu care postați, nu vă face deloc cinste, stimabile.

Știu că vă deranjează faptul că v-am tot corectat opiniile vădit eronate, însă nu este nimic personal, eu mă refer doar la opinii. No offence!