Dreptul sotiei neasociate la partaj din firma sotului asociat unic

Regimul aporturilor
(1) Sub sancţiunea prevăzută la art. 347, niciunul dintre soţi nu poate singur, fără consimţământul scris al
celuilalt soţ, să dispună de bunurile comune ca aport la o societate sau pentru dobândirea de părţi sociale ori, după
caz, de acţiuni. În cazul societăţilor comercial
care nu şi-a dat consimţământul scris la întrebuinţarea bunurilor comune nu poate pretinde decât daune
de la celălalt soţ, fără a fi afectate drepturile dobândite de terţi.
(2) În cazul prevăzut la alin. (1), calitatea de asociat este recunoscută soţului care a aportat bunul comun, dar
părţile sociale sau acţiunile sunt bunuri comune. Soţul asociat exercită singur drepturile ce decurg din această
calitate şi poate realiza singur transferul părţilor sociale ori, după caz, al acţiunilor deţinute.
(3) Calitatea de asociat poate fi recunoscută şi celuilalt soţ, dacă acesta şi
acest caz, fiecare dintre soţi are calitatea de asociat pentru pă
jumătate din valoarea bunului, dacă, prin convenţie, soţii nu au stipulat alte cote
ce revin fiecăruia dintre soţi sunt bunuri proprii.

In esenta, depinde care ce contributie a avut la acel SRL.

După desfacerea căsătoriei și atunci când soții s-au aflat – din punct de vedere matrimonial – sub regimul comunității legale se pune problema partajului bunurilor comune.

Conform art.339 NCC: ”Bunurile dobândite în timpul comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților”. Dovada bunurilor soților este reglementată de art.343 și 344 NCC. În concret, în temeiul art.343 alin.1 calitatea de bun comun nu trebuie dovedită. Legea instituie o prezumție relativă în temeiul căreia se presupune că oricare bun dobândit în timpul comunității legale de oricare dintre soți sau de către aceștia împreună este bun comun în devălmășie, atâta timp cât nu se face dovada că este bun propriu al unuia dintre ei.

Oricare dintre soți poate aduce ca aport la capitalul social al unei societăți în curs de constituire un bun comun. Având în vedere că pentru aporturile lor, asociații vor deține părți sociale se pune problema daca acestea vor fi bunuri comune sau proprii ale soțului deținător.
Potrivit art.349 alin.1 NCC: „Sub sancțiunea nulității relative prevăzute de art.347, niciunul dintre soți nu poate singur, fără consimțământul scris al celuilalt soț, să dispună de bunurile comune ca aport la o societate sau pentru dobândirea de părți sociale”.

Sancțiunea nulității relative este firească pentru că aportul bunurilor la o societate comercială este un act de dispoziție în condițiile în care – conform art.65 Lg.31/1990 – „ în lipsă de stipulație contrară, bunurile constituite ca aport în societate devin proprietatea acesteia din momentul înmatriculării ei în registrul comerțului”.

Societatea comercială (entitate juridică distinctă de persoana asociaților) deține un patrimoniu propriu (distinct de patrimoniul asociaților). Asociații nu au niciun drept asupra bunurilor din patrimoniul societății, chiar dacă acestea au fost aduse ca aport propriu. Drepturile sale de proprietate se transformă în dreptul la dividende (drept de creanță), având tot regimul bunurilor comune.

Conform art.349 alin.2 NCC: „Calitatea de asociat este recunoscută soțului care a aportat bunul comun, dar părțile sociale sunt bunuri comune. Soțul exercită singur drepturile ce decurg din această calitate și poate realiza singur transferul părților sociale”.

Pe cale de consecință, dacă aportul la capitalul social a fost făcut de unul dintre soți din bunurile comune atunci acestea (părțile sociale) reprezintă bunuri comune care vor face obiectul partajului între soți.

SRL-ul fiind o societate de persoane (intuituu personae) în care persoana asociatului contează, în care părțile sociale deținute dau un drept de creanță care nu poate fi reprezentat printr-un titlu negociabil, fiind indivizibile, înseamnă că acestea vor face obiectul unei evaluări în cadrul partajului pentru a se stabili valoarea lor reală, urmând a fi atribuite soțului titular, cu obligația acestuia la plata sultei, conform cotelor de contribuție ale soților.

Av.GABRIELA GERBER

Eu cred ca depinde de contributia fiecarui sot in capital, dar si de implicarea ulterioara. Cred ca, cf. ult. alin. din 349 Cod civil, si celalalt sot ar putea primi parti sociale. Ba mai mult, bunurile se impart intai in natura la partaj, or daca la imobile nu e posibil mereu, nu vad ce ar impiedica partile sociale sa se imparta in natura. Sunt astfel 2 argumente pro impartire in natura.
Ca sa nu se afecteze deciziile luate in societate, codul prevede ca deciziile si drepturile se exercita de sotul care apare pe hartie, dar partile sociale sunt comune.

50% teoretic si 0% practic. Orice ati face dumneavoastra, daca sotul care e direct implicat nu vrea, nu veti primi nimic si pierdeti doar timpul. Chiar daca obtineti 50% poate maine sa înființeze o noua societate si sa mute totul pe noua firma. Apoi va doneaza restul de 50%. In final va apucati sa umblati sa o inchideti si sa depuneti declaratii si acte. Doar daca este o firma foarte mare aveti sanse. Avocat serios, bani multi si obtineti.

Lucrurile nu stau chiar asa, se trage la raspundere administratorul pentru active daca exista, asociatul pentru dividende etc.
Apoi e nevoie de ceva cheltuieli si pentru sot, mai ales ca el are deja o firma in care e asociat unic,alta nu mai poate face, deci trebuie sa gaseasca o marioneta... nu e chiar asa simplu sa ascunzi bunuri.
Oricum, depinde de ce anume are acea societate...