Bună seara!
În urma deteriorării iremediabile ale relațiilor conjugale, urmează să divorțăm cu soția. Din păcate, partajul probabil nu va fi unul amiabil. Soția a consultat un avocat, care cică i-a zis că are dreptul la 50% din averea noastra, implicit a firmei în care asociat unic sunt numai eu. Din câte am citit pe internet, SRL-ul nu intră la partaj, însă nu găsesc nici o prevedere legală concretă care să mă liniștească.
În concret, în timpul căsătoriei am înființat singur, ca asociat unic o firmă, capitalul fiind constituit în mare parte din moștenirea după tatăl meu. Soția a fost numai angajată în cadrul firmei. Deasemenea, de-a lungul anilor capitalul social a fost mărit tot datorită contribuției mele, Are sau dreptul la jumătate? Am citit undeva că la partaj intră părțile sociale, cam ce ar însemna asta?
V-aș ruga frumos să-mi indicați câteva prevederi legale în acest sens.
Mulțumesc.
După desfacerea căsătoriei și atunci când soții s-au aflat – din punct de vedere matrimonial – sub regimul comunității legale se pune problema partajului bunurilor comune.
Conform art.339 NCC: ”Bunurile dobândite în timpul comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților”. Dovada bunurilor soților este reglementată de art.343 și 344 NCC. În concret, în temeiul art.343 alin.1 calitatea de bun comun nu trebuie dovedită. Legea instituie o prezumție relativă în temeiul căreia se presupune că oricare bun dobândit în timpul comunității legale de oricare dintre soți sau de către aceștia împreună este bun comun în devălmășie, atâta timp cât nu se face dovada că este bun propriu al unuia dintre ei.
După desfacerea căsătoriei și atunci când soții s-au aflat – din punct de vedere matrimonial – sub regimul comunității legale se pune problema partajului bunurilor comune.
Conform art.339 NCC: ”Bunurile dobândite în timpul comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților”. Dovada bunurilor soților este reglementată de art.343 și 344 NCC. În concret, în temeiul art.343 alin.1 calitatea de bun comun nu trebuie dovedită. Legea instituie o prezumție relativă în temeiul căreia se presupune că oricare bun dobândit în timpul comunității legale de oricare dintre soți sau de către aceștia împreună este bun comun în devălmășie, atâta timp cât nu se face dovada că este bun propriu al unuia dintre ei.
Oricare dintre soți poate aduce ca aport la capitalul social al unei societăți în curs de constituire un bun comun. Având în vedere că pentru aporturile lor, asociații vor deține părți sociale se pune problema daca acestea vor fi bunuri comune sau proprii ale soțului deținător.
Potrivit art.349 alin.1 NCC: „Sub sancțiunea nulității relative prevăzute de art.347, niciunul dintre soți nu poate singur, fără consimțământul scris al celuilalt soț, să dispună de bunurile comune ca aport la o societate sau pentru dobândirea de părți sociale”.
Societatea comercială (entitate juridică distinctă de persoana asociaților) deține un patrimoniu propriu (distinct de patrimoniul asociaților). Asociații nu au niciun drept asupra bunurilor din patrimoniul societății, chiar dacă acestea au fost aduse ca aport propriu. Drepturile sale de proprietate se transformă în dreptul la dividende (drept de creanță), având tot regimul bunurilor comune.
Conform art.349 alin.2 NCC: „Calitatea de asociat este recunoscută soțului care a aportat bunul comun, dar părțile sociale sunt bunuri comune. Soțul exercită singur drepturile ce decurg din această calitate și poate realiza singur transferul părților sociale”.
Pe cale de consecință, dacă aportul la capitalul social a fost făcut de unul dintre soți din bunurile comune atunci acestea (părțile sociale) reprezintă bunuri comune care vor face obiectul partajului între soți.
SRL-ul fiind o societate de persoane (intuituu personae) în care persoana asociatului contează, în care părțile sociale deținute dau un drept de creanță care nu poate fi reprezentat printr-un titlu negociabil, fiind indivizibile, înseamnă că acestea vor face obiectul unei evaluări în cadrul partajului pentru a se stabili valoarea lor reală, urmând a fi atribuite soțului titular, cu obligația acestuia la plata sultei, conform cotelor de contribuție ale soților.
Art. 349 e stupid, pe de o parte ne spune ca aportul e al unui singur sot chiar daca bunul e comun si un singur sot e asociat in acel SRL (de ex.), dar partile sociale sunt bunuri comune.
Totusi, daca sotii la aducerea aportului fac o intelegere sa primeasca si celalalt ceva parti sociale, atunci partile sociale dobandite de soti sunt bunuri proprii??!
Ultimul alin. imi pare o deviere de la orice conventie au intre ei sotii cu privire la regimul juridic al bunurilor lor.
Daca sotii au un regim al separatiei, atunci partile sociale urmeaza cursul intelegerii dintre soti in actul prin care bunul e adus ca aport la capital... altfel, daca bunul e comun, lucrurile nu pot sta identic si la fel.
In esenta, inteleg ca va doriti un articol care sa vi se adreseze, insa nicio legislatie din lume nu poate rezolva toate problemele intalnite in practica printr-un articol dedicat. De aceea, problema dv. se afla in interpretarea legii.
Consider ca in speta depinde mult cum s-a constituit societatea, care cat muncea in ea, daca era vazuta ca afacerea familiei, din ce s-au adus aporturile etc.
Impartirea partilor sociale se traduce in limbaj comun in impartirea firmei.
Bunurile dobandite in timpul casatoriei sunt ...propietate comuna a sotilor.
Cand ati constituit firma, sigur nu v-ati gandit ca o sa...divortati!
Orice aport de capital la firma, a fost facut de catre FAMILIE.
In acest caz...firma intra la partaj.
Ramane ca justitia sa decida.
Asata este.
Buna seara. Am o societate pe numele sotiei intrucat din motive de serviciu, nu puteam fi eu administratorul legal, insa pot demonstra prin semnatura de pe facturi, contabil, furnizorii cu care am contractat,età ca eu sunt administratorul in fapt. Sotia innaintea introducerii actului de divort (inca casatoriti) a tranzitat toata suma de pe contul firmei pe contul ei personal, lucrurile care se evidentiaza de pe e/c. A primit si amenda de la Anaf pt acest fapt, pe care in cele din urma tot eu am platit.o de dragul copilului pe care il avem.. Urmeaza sa inceapa partajul, unde mai avem un apartament echivalent sumei sustrase de ea de pe firma. Sotia doreste bineinteles si de aici cota parte. Intrebarea mea este daca acei bani sustrasi se impart, si cat % aproximativ, si daca se poate ajunge la o intelegere cu privire la imobil. Ma refer strict ca sanse din partea JUdecatoriei, ca din p.d.v al dumneaei nu se discuta. Mentionez faptul ca eu am adus tot aportul material in familie, prin afacerea respectiva + serviciu, ea nelucrand niciodata undeva.
Acei bani sustrasi sunt ai firmei nu ai dvs personal. Daca dvs ati acoperit suma, ramane de vazut din ce bani ati facut-o.
La partaj intra bunurile comune ale sotilor. Firma sau banii din firma nu sunt ai sotilor, decat participarea initiala si dividendele pot fi in discutie ca aport.
Cota de contributie prezumata de lege e 50-50%. Evident ca puteti solicita o cota majorata daca faceti dovada unui aport mai mare in venituri, munca, capital etc
Bani dati cu imprumut
geta36
sotul/sotia imprumuta firma la care este asociat, cu o suma mare de bani, fara aprobarea celuilat sot/sotie (fara ca acesta sa stie, practic) . Cum poate ... (vezi toată discuția)
avocatnet.ro explicăm legislația
cezarad 
AngelaTM