Bani dati cu imprumut

Este discutabila formularea unei actiuni in instanta fata de preved.art.347(1) NCC,ambii soti erau asociati/actionari la societate, sau numai imprumutatorul?

sotul 95% si sotia 5%. problema este ca sotul nu itreaba sotia cand imprumuta firma. El este administratorul firmei. Oricum, el ia bani din banii familiei si imprumuta firma fara stirea sotiei, aceasta afland ulterior din actele contabile. In cazul unui partaj sotia cum poate recupera acesti bani?

art 345
Actele de conservare, de folosinţă şi de administrare

(1) Fiecare soţ are dreptul de a folosi bunul comun fără consimţământul expres al celuilalt soţ. Cu toate acestea, schimbarea destinaţiei bunului comun nu se poate face decât prin acordul soţilor.

(2) De asemenea, fiecare soţ poate încheia singur acte de conservare, acte de administrare cu privire la oricare dintre bunurile comune, precum şi acte de dobândire a bunurilor comune.


Art 345
(4) În măsura în care interesele sale legate de comunitatea de bunuri au fost prejudiciate printr-un act juridic, soţul care nu a participat la încheierea actului nu poate pretinde decât daune-interese de la celălalt soţ, fără a fi afectate drepturile dobândite de terţii de bună-credinţă.

Simplu. Masa partajabila cuprinde atat active, cat si pasive. Imprumutul unui sot catre un tert (persoana fizica sau juridica), odata dovedit, se constituie in activ recuperabil in conditiile contractului de imprumut. Daca sotul asociayt majoritar in firma si administrator, nu a facut un contract cu firma in care sa se stipuleze clar valoarea si returnarea imprumutului, atunci nici firma nu poate fi silita sa returneze la o data certa imprumutul catre actionarul majoritar, respectiv ca acest imprumut sa vi se repartizeze dvoastra in cota de 50%.

Oricare dintre soți poate aduce ca aport la capitalul social al unei societăți în curs de constituire un bun comun.

Potrivit art.349 alin.1 NCC: „Sub sancțiunea nulității relative prevăzute de art.347, niciunul dintre soți nu poate singur, fără consimțământul scris al celuilalt soț, să dispună de bunurile comune ca aport la o societate sau pentru dobândirea de părți sociale”.

Sancțiunea nulității relative este firească pentru că aportul bunurilor la o societate comercială este un act de dispoziție în condițiile în care – conform art.65 Lg.31/1990 – „ în lipsă de stipulație contrară, bunurile constituite ca aport în societate devin proprietatea acesteia din momentul înmatriculării ei în registrul comerțului”.

Societatea comercială (entitate juridică distinctă de persoana asociaților) deține un patrimoniu propriu (distinct de patrimoniul asociaților). Asociații nu au niciun drept asupra bunurilor din patrimoniul societății, chiar dacă acestea au fost aduse ca aport propriu. Drepturile sale de proprietate se transformă în dreptul la dividende (drept de creanță), având tot regimul bunurilor comune.

Conform art.349 alin.2 NCC: „Calitatea de asociat este recunoscută soțului care a aportat bunul comun, dar părțile sociale sunt bunuri comune. Soțul exercită singur drepturile ce decurg din această calitate și poate realiza singur transferul părților sociale”.
Pe cale de consecință, dacă aportul la capitalul social a fost făcut de unul dintre soți din bunurile comune atunci acestea (părțile sociale) reprezintă bunuri comune care vor face obiectul partajului între soți.

SRL-ul fiind o societate de persoane (intuituu personae) în care persoana asociatului contează, în care părțile sociale deținute dau un drept de creanță care nu poate fi reprezentat printr-un titlu negociabil, fiind indivizibile, înseamnă că acestea vor face obiectul unei evaluări în cadrul partajului pentru a se stabili valoarea lor reală, urmând a fi atribuite soțului titular, cu obligația acestuia la plata sultei, conform cotelor de contribuție ale soților.