Sunt mama unui băiat de 27 de ani, care are handicap grav și sunt numită și tutorele său prin hotărâre judecătorească.
Referitor la TITLUL IX Impozite și taxe locale: CAP. II Impozitul pe clădiri și taxa pe clădiri - Scutiri: Art. 456 alin. (1) pct. t); CAP. III Impozitul pe teren și taxa pe teren - Scutiri: Art. 464 alin. (1) pct. t); CAP. IV Impozitul pe mijloacele de transport - Scutiri: Art. 469 alin. (1) pct. b); CAP. VIII Taxe speciale - Scutiri: Art. 485 alin. (1) pct. f); CAP: XII Dispoziții finale - Art. 495 pct. d):
Pentru că textul articolelor referitoare la scutirile la plata impozitelor este cam același, dau exemplu doar articolul 456 alin (1) pct. t): clădirea folosită ca domiciliu aflată în proprietatea sau coproprietatea persoanelor cu handicap grav sau accentuat și a persoanelor încadrate în gradul I de invaliditate, respectiv a reprezentanților legali ai minorilor cu handicap grav sau accentuat și ai minorilor încadrați în gradul I de invaliditate;
Întrebarea mea: Părinții - care sunt proprietarii clădirii, terenului, autovehiculului, și au un copil cu handicap grav sau accentuat, dar acesta a depășit vârsta de 18 ani, deci este considerat adult, deci, nu minor!, - beneficiază de aceste scutiri?
Din textul articolelor nu reiese așa ceva. Se pare că o categorie de părinți, cei ai căror copii cu handicap grav sau accentuat au depășit vârsta de 18 ani, nu vor beneficia de aceste scutiri. Pentru că este logic ca persoana adultă cu handicap care locuiește împreună cu părinții să nu fie proprietarul, nu? Această persoană va depinde de părinții săi toată viața.
Singura modalitate de a se evita o discriminare este modificare și completarea Codului Fiscal, sau există totuși o altă variantă de a beneficia și noi de aceste facilități?
Sunt necesare mai multe completari la Codul fiscal,in vederea aplicarii noilor dispozitii la legi care guverneaza protectia persoanelor cu handicap,cum sunt si disp L nr 193/2015 care modifica si completeaza L nr 448/2006