În anul 1980 am primit în posesie de la o vecină - văduvă fără copii sau alţi descendenţi şi care nu era rudă cu mine - prin TESTAMENT NOTARIAL toate bunurile mobile şi imobile ale acesteia sub condiţia îngrijirii şi înmormântării. In fapt am primit casa acesteia înconjurată de 2250 mp intravilan şi alte două terenuri agricole extravilane. După decesul bătrânei din acelaşi an s-a eliberat CERTIFICAT DE MOŞTENITOR prin care mi s-a recunoscut dreptul de proprietate numai pe casă şi 250 m.p - restul de teren din jurul casei şi celelalte terenuri intrând în proprietatea RSR prin Administraţia Financiară a jud. Prahova căreia i se eliberează Certificat de vacanţă succesorală în baza DECRETULUI 40 din 1953 – aşa cum este scris in Certificatul de moştenitor. Cu toate acestea eu am posedat si îngrijit aceste terenuri - plătind pentru ele la primărie - până prin anul 2011 deoarece am fost somat de autorităţile locale – PRIMARIE – să părăsesc aceste terenuri şi sa rămân numai cu casa şi 250 mp în jurul ei. Am fost sfătuit de primar să depun cerere şi am primit TITLU DE PROPRIETATE pe 262 mp din jurul casei. La data actuală terenurile de care am făcut vorbire – intravilan şi extravilan – sunt în proprietatea primăriei dar nu sunt atribuite nimănui.
Faţă de cele relatate eu consider că am fost deposedat în mod abuziv de dreptul meu de a fi proprietar pe toate bunurile defunctei testatore şi aş dori să revendic aceste terenuri printr-o procedură administrativă şi excepţional prin instanţă. În caz de refuz al administraţiei locale ce şanse aş avea pe cale judecătorească.
Vă mulţumesc.
Testamentul si Certificatul de mostenitor sunt legal acte translative de proprietate si deci Dvs. detineti cu titlu valabil un drept de proprietate astfel incat, intr-o eventuala actiune in instanta, puteti avea calitate procesuala activa - deoarece puteti face dovada calitatii de succesor (certificatul de mostenitor fiind un act autentic care se bucura de prezumtia de autenticitate si valabilitate).
Nici o prevedere legala nu face inadmisibila actiunea in revendicare intemeiata pe dreptul comun.
Totodata se pare ca intre anii 1980-2011, deci cca. 30 de ani, ati stapanit linistit si netulburat cei 2250 mp din testament.
In acest contex se pot preconiza 2 cai de actiune : 1. revendicare pe calea dreptului civil sau 2. uzucapiunea
1.
Referitor la acţiunea în revendicare a imobilelor preluate abuziv de Statul Român, s-a apreciat că o astfel de acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 480 Cod civil este admisibilă şi după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, aspect analizat şi prin Decizia nr.33/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Astfel, potrivit acestei legi, acţiunile în revendicare sunt admisibile în măsura în care nu s-ar aduce atingere unor drepturi de proprietate ale unor terţe persoane, respectiv securităţii raporturilor juridice; sub acest aspect, instanţa trebuie sa analizeze îndeplinirea cerinţelor de admisibilitate, avandu-se in vedere că imobilul nu a fost înstrăinat de Statul Român, situaţie în care petentul are un titlu preferabil în calitate de moştenitor al fostului proprietar.
Prin Decizia nr. 33 din 9 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - pronunţată în interesul legii - s-a statuat într-adevăr că în cazul acţiunilor întemeiate pe dreptul comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, formulate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, concursul între legea generală şi legea specială, se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului "specialia generalibus derogant", chiar dacă acesta nu este prevăzut în legea specială.
Prin aceeaşi decizie s-a statuat însă că, în cazul în care există neconcordanţe între legea specială şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, aceasta din urmă are prioritate, prioritate ce poate fi dată în cadrul unei acţiuni în revendicare întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securităţii raporturilor juridice.
Referitor la această din urmă dispoziţie este de menţionat faptul că deşi Curtea Europeană a Drepturilor Omului recunoaşte unele îngrădiri ale accesului la justiţie, astfel cum este el reglementat de art. 6 din Convenţie şi că statele dispun de o marjă de apreciere în îngrădirea unui astfel de drept, instanţa consideră că în astfel de speţe, a aprecia că acţiunea este inadmisibilă echivalează cu o îngrădire absolută a dreptului prevăzut de art. 6, deşi se recunoaşte că modalitatea de trecere a imobilului în litigiu în proprietatea Statului a avut un caracter abuziv.
Se apreciază că instanţa - în exercitarea rolului ei activ - are obligaţia să verifice dacă imobilul în litigiu este liber, în sensul că nu a fost înstrăinat de Statul Român, respectiv că, prin acţiunea în revendicare nu s-ar aduce atingere unor drepturi de proprietate stabilite în favoarea unor terţi, ori securităţii raporturilor juridice.
În acest sens este de observat că decizia nr. 33/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, mai sus evocată, vizează protecţia dreptului de proprietate al unor terţe persoane şi nu a Statului Român, în condiţiile în care acesta din urmă este cel care a preluat abuziv imobilele ce fac obiectul Legii nr. 10/2001.
2.
Uzucapiunea sau prescriția achizitivă de scurtă durată (10-20 de ani) este un mod de dobândire a dreptului de proprietate sau a altui drept real (dezmembrământ al dreptului de proprietate, de ex. servituţi) prin posedarea neîntreruptă și cu bună-credință a unui bun în temeiul unui just titlu.
Acţiunea în uzucapiune este o acţiune reală şi poate fi introdusă în instanţă de către orice persoană care pretinde că a exercitat o posesiune utilă asupra unui imobil în perioada de timp stabilită de lege, chemând în judecată adevăratul proprietar al imobilului cu privire la care se invocă uzucapiunea.
Just titlu, în cadrul uzucapiunii de scurtă durată, este orice act translativ de proprietate (vânzare, schimb, donaţie etc.) care provine de la o personană diferită faţă de adevăratul proprietar, cu condiţia ca titlul să nu fie nul absolut. Un titlu anulabil poate constitui just titlu conform legii. Reclamantul va face dovada justului titlu după regulile dreptului comun.
Buna-credinţă este convingerea reclamantului care invocă uzucapiunea că cel de la care a dobândit imobilul avea toate însuşirile cerute de lege pentru a-i putea transmite proprietatea. Este suficient ca buna-credinţă să fi existat în momentul transmiterii imobilului şi se prezumă întotdeauna, sarcina probei relei-credinţe a reclamantului revenind pârâtului.
Considerati ca daca as declansa procedura de mediere iar autoritatea locala - primaria - ar recunoaste preluarea abuziva a terenului, INSTANTA va valida intelegerea noastra emitand o hotarare care sa tina loc de TITLU de proprietate..... pe ce s/ar sprijini o eventuala respingere a acordului de mediere ?
L.10/2001
sca baloisibaloi
Unic mostenitor cu certificat de mostenitor din anul 1982, plecat in strainatate din anul 2000.
Nu formuleaza niciun fel de cerere de retrocedare a imobilelor ... (vezi toată discuția)
avocatnet.ro explicăm legislația
sca baloisibaloi 
nucu$ 
tractor