Bunicul meu a fost victima unui abuz în prima parte a anilor '50. Lucra la o întreprindere mare, unde avusese poziții de răspundere, deși era doar maistru, și realizase mai multe îmbunătățiri pentru care primise Brevete de Inovator. A fost arestat în urma unui control la poartă, găsindu-i-se în geantă o sticlă cu o substanță chimică, evaluată la câțiva lei.
Acuzat de „furt din avut obștesc” sau cam așa ceva, a fost judecat cu mare tam-tam, autoritățile vrând să dea „exemplu”, primind o condamnare ca atare. Bunicul luase substanța cu acordul verbal al șefului ierarhic, fiindcă avea acasă, în beci, un adevărat laborator de chimie, unde făcea tot felul de experimente, tot pentru munca lui. Șeful n-a recunoscut că și-a dat acordul, chiar dacă bunicul a convocat martori.
În plus, nu a contat că substanța respectivă nu se folosea la nimic în întreprindere, nu fusese achiziționată de întreprindere și era da discreție, în câteva vagoane, abandonate de nemți la finele WWII.
Întrebarea mea este cum aș putea să am acces la dosarul procesului, unde se află el și care ar fi procedura? Procesul s-a desfășurat la Brăila, de unde era și bunicul.
În al doilea rând mă întreb dacă există vreo șansă de rejudecare - reabilitare. Nu că ar avea cineva de câștigat, bunicul a murit de mult, dar e vorba de memoria lui.
El a bănuit două cauze: Invidia + epurare. Asta fiindcă atât el, cât și tatăl lui fuseseră foarte activi în PSDR, iar comuniștii începuseră a se debarasa de ei.
Știu că pare un demers fără sens, totuși, chiar dacă a fost acuzat de „furt”, a luat o substanță pe care întreprinderea n-o cumpărase, n-o avea în gestiune, era evaluată chiar de procuratură la prețul unei pâini și avea martori că ceruse aprobarea șefului direct.
Chiar dacă nu pot schimba sentința, totuși, unde se păstrează dosarele vechi? Există vreo cutumă, ca după „n” ani se distrug? Sau se arhivează? Aș vrea măcar să văd cu ochii mei acel dosar.
Daca a fost condamnat de furt fara sa existe o manevra politica pentru a fi condamnat nu aveti nicio sansa.
Probele administrate atunci raman valabile si azi.
Adica chiar daca el a sustinut ca este nevinovat si chiar era nevinovat dar a fost condamnat nu mai aveti ce sa faceti.
In regimul comunist pentru 5 lei omul primea adesea inchisoare cu executare.
Avocatii in acea vreme nu aveau voie sa apere la modul serios oamenii pentru ca puteau avea probleme deosebit de serioase daca vroiau sa isi apere clientul si sa apere o persoana trimisa in judecata sau o persoana nevinovata deoarece procuratura avea o forta aproape suprema in stat.
Cine era considerat vinovat de procuratura era condamnat.
Judecatorii in acea vreme erau sub puterea procurorilor.
Eu va cred ca e posibil sa fie fost nevinovat dar demersul dvs. nu cred ca va avea succes.
Simplul fapt ca a fost comdamnat pentru cativa lei nu inseamna nimic relevant deoarece asa se intampla in acea vreme cu ori persoana.
La arhivele nationale se arhiveaza si ar trebui sa incercati desi dupa 50 de ani nu cred ca mai gasiti hotararea de condamnare decat daca ati cunoaste numarul de sentinta de condamnare.