Despre webinarii
Doar abonații premium au acces regulat la webinariile premium, realizate împreună cu specialiști de top, pe o multitudine de domenii - de la legislația muncii și fiscalitate până la cea de mediu sau GDPR.
Informațiile oferite de specialiști au o utilitate imediată și vin să rezolve probleme reale cu care orice companie se confruntă.
Bună ziua,
În ultimul proces avut, reclamantul a făcut plângere penală împotriva mea, (după demararea procesului), pentru a constitui probe. După 2 luni, a introdus în dosarul civil,prin avocat, ca probă, nişte precizări, adresate Poliţiei, completare la plângerea penală fără nici o dovadă anexată.Am scris şi eu nişte precizări, adresate Poliţiei, în acelaşi dosar penal, prin care demontam acuzaţie cu acuzaţie, arătând că acele acuzaţii sunt de fapt inducerea în eroare a organelor judiciare şi declaraţii false; ca urmare, dosarul s-a clasat, fiindcă fapta nu există. Mai mult, în nota primită de la Poliţie, este specificat că d-na avocat a declarat că nu este împuternicită în acel dosar.
În motivarea hotărârii instanţei, nu se face referire la acel înscris şi nici la plângerea penală ca atare.
Întrebare:
Pot depune plângerea penală pentru dezinformarea organelor judiciare sau pentru ticluire de probe?
Mulţumesc.
Puteti formula plangere penala ptr.infractiunea de inducere in eroare a organelor judiciare conform art.268 NCP, daca sunt intrunite elementele constitutive ale acestei infractiuni.
Inducerea in eroare a justitiei presupune intentia de a declara lucruri pe care cineva le stie drept neadevarate sau faptul de a ticlui probe false pentru a acuza pe cineva. Nu este inducere in eroare a justitiei daca nu se poate demonstra intentia (de ex. daca fapta e reala, dar nu este infractiune, sau daca nu e dovedit ca fapta ar fi reala, dar nu e nici dovedit ca fapta nu era reala sau nu e dovedit ca cel care a depus plangere stia ca fapta nu era reala). Pe scurt, daca cel care a depus plangerea a actionat cu buna-credinta, nu este infractiune, chiar daca se dovedeste ca in cele din urma s-a inselat.
Inducerea în eroare a org. judiciare -art. 268Cod penal- este regândirea infracțiunii de denunțare calomnioasă. Și aici avem de a face cu latura obiectivă și latura subiectivă a infracțiunii. și trebuie urmărit faptul esențial- dacă cele relatate vor dovedi existența unei fapte penale, ale unei infracțiuni , pe care legea le pedepsește.
De multe ori, într-un proces civil , sunt relatate fapte nereale care nu sunt infracțiuni(a se vedea definiția infracțiunii) și care pot fii combătute cu proba contrară - acestea nu intră în categoria art. 268Cod penal.
As da un exemplu: cineva cumpara un mobil pe un website, mobilul ajunge la el si functioneaza, dar i se pare ca nu functioneaza la modul la care se astepta. Primitorul face o plangere penala pentru escrocherie, iar Politia decide ca nu este un caz penal, ci un diferend in drept civil. In acest caz cel care a facut plangerea avea incredintarea ca asta este calea de urmat. Deci, fapta pentru care s-a plans este reala, dar nu constituie infractiune. Aceasta nu este o inducere in eroare a justitiei, pentru ca nu a sustinut in mod fals ca s-ar fi petrecut anumite fapte.
Alt exemplu similar: cineva plateste o firma ca sa-i faca zugraveala si nu este multumit de calitatea zugravelii. Politia decide ca nu este fapta penala, ci un diferend in drept civil.