Concubinajul si casatoria, un contract civil sau comercial intre parti?

Relatia de concubinaj nu este recunoscuta de legislatia romana.

Nu se poate vorbi de un contract civil sau comercial cand vorbim de casatorie.

Toate aspectele ce tin de incheierea unei casatorii si intemeierea unei familii, erau reglementate in trecut de Codul Familiei. Actual, prevederile respective au fost inglobate in noul cod civil.
Toate aspectele cu privire la relatiile de familie, inclusiv cele dinte parinti si minori, se regasesc acum in noul cod civil.

Se folosesc termenii de "predare minor", "custodie minor", debitor si creditor in raport de relatiile dintre parinti si copii, in mod exagerat in special de persoanele care nu au studii juridice sau de celelalte persoane, in ideea de a se face mai bine intelese.

In legislatia romana, nu exista acesti termeni in legatura cu o persoana fizica.

In rest, toate definitiile si modalitatie de reglementare legala a relatiilor de familie se regasesc, asa cum spuneam si mai sus, in prevederile codului civil.

Art. 259

Căsătoria

(1) Căsătoria este uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie, încheiată în condiţiile legii.

(2) Bărbatul şi femeia au dreptul de a se căsători în scopul de a întemeia o familie.

(3) Celebrarea religioasă a căsătoriei poate fi făcută numai după încheierea căsătoriei civile.

(4) Condiţiile de încheiere şi cauzele de nulitate ale căsătoriei se stabilesc prin prezentul cod.

(5) Căsătoria încetează prin decesul sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi.

(6) Căsătoria poate fi desfăcută prin divorţ, în condiţiile legii.


Detalii: [ link extern ]

E un soi de contract civil, are obiect, condiții de desfășurare, sancțiuni în caz de culpa..
Termenii debitor, respectiv creditor, apar în cazul în care unul din părinți are un drept, iar celalalt o obligație privind dreptul celuilalt, în special în cazul punerii în executare a unei hot judecătorești.
Despre alienare se discuta în acest topic, puteți citi și scrie acolo ca sa nu avem mai multe discuții pe aceasta tema în topicului separate.

www.avocatnet.ro/content/for...

Deși copilul nu e un obiect, multi îl tratează ca atare, se pune accent pe dreptul părintelui și mult mai puțin pe dreptul copilului. Peste tot în lege se vorbește de dreptul copilului, aiurea, dreptul lui e de a se supune altora care au hotărât în locul lui, în interesul lui asa cum il vede judecatorul când se pronunţa.

Minorul are, scriptic, acelaşi drept, indiferent dacă provine dintr-o căsătorie, concubinaj, viol sau însămânţare artificială cu donator necunoscut. Spun teoretic, fiindcă în cazul unui viol cu autori necunoscuţi sau în cazul însămânţării artificiale cu donator necunoscut, minorii rezultaţi sunt sortiţi ( conform explicaţiilor specialiştilor, care susţin că lipsa unui părinte dă sentiment de abandon, înstrăinare, afectează dezvoltarea psihoemoţională normală a minorului ) din start să fie rebuturi ale societăţii fiindcă, nu-i aşa, lipseşte elementul hotărâtor - tata - din viaţa lor. Totuşi, legea nu interzice nici păstrarea sarcinii din urma unui viol, nici însămânţarea artificială.
Legea 272/2004 este sublimă, dar băgată în seamă doar de cei care scriu motivările sentinţelor civile şi care, în funcţie de ce au decis, îşi aleg articolul potrivit.
Bunăoară, legea spune clar că "Ambii părinţi sunt răspunzători pentru creşterea şi educaţia copiilor lor" Buun. Şi ce se întâmplă dacă unul răspunde mai puţin decât celălalt? NIMIC!
Dimpotrivă, chiar cel care a abandonat, care a agresat, care a abuzat fizic şi psihic este pus în drepturi!
Copilul? cine îl mai bagă în seamă? În numele interesului său superior, unii părinţi abuzatori trăiesc ca nişte nababi? De ce? Fiindcă, bieţii de ei, pe lângă că nu au venituri şi plătesc pensia raportată la venitul minim pe economie, au bani pentru a plăti case de avocatură ca să demonstreze că părintele rezident nu pregăteşte psihoemoţional copilul pentru întâlnirea cu el.
Cum se măsoară pregătirea psihoemoţională" Probabil tot ca şi lipsa de reavoinţă a celui care nu plăteşte pensia alimentară, care traumatizează copilul cu Poliţia şi executorii, care încarcă părintele rezident cu cheltuieli cu executarea, etc.

Recunosc, la varianta cu un minor rezultat din viol cu tata necunoscut (sau tati, depinde) si la cei rezultati in urma insamantarii artificiale nu m-am gandit. Este ca si cum sunt exclusi din societate inca din start. Si totusi, pot deveni adulti responsabili, nu?
Referitor la "executare", nu ar fi mai placut pentru copil sa vina un "clovn" impreuna cu parintele "creditor" si sa il invite la circ? Nu un nene in uniforma si unul cu costum, ambii gravi, vorbind de "articole si legi".
Prezentarea parintelui nerezident cu un executor si un politist la usa copilului, oare nu reprezinta o amenintare pentru copil? O forma voalata de violenta? (ma intreb daca politistul are si arma in dotare, nu am de unde sa stiu ca am fost ferita de asa ceva, nu era legea in vigoare atunci).
Ce se intampla cand minorul are deja peste 14 ani? Tot cu "nenea executorul si nenea politistul" se vine? (Banuiesc ca da, daca intra in discutie noul job de a abuza de acest sindrom nedovedit stiintific, pentru a obtine un venit sigur de la parintele nerezident).

După umila mea părere, de nespecialist, această amendare a părintelui rezident, dacă copilul nu doreşte să petreacă timp cu celălalt părinte este neconstituţională, fiindcă este vorba de îmbogătire fără justă cauză.
Acel părinte nu a furat, nu a înşelat, nu a delapidat, ca să fie dator celuilalt, fiindcă copilul, din motivele numai de el ştiute, are ostilitate faţă de celălalt părinte.
Eu personal aveam o frică viscerală de propria mamă, Întotdeauna m-am refugiat în spatele tatălui meu, el a fost îngerul meu păzitor, cât timp a trăit.Acel sentiment de frică nu a dispărut niciodată, nici la maturitate.
Un individ profitor, precum cel din exemplul dat, poate folosi legea (şi a reuşit) în scopul secătuirii financiare a mamei propriului copil, el îi ia mamei copilului jumătate din venituri, în schimb achită conştiincios 200 lei lunar (din banii mamei) şi dovedeşte în instanţă că e tată responsabil. Un copil de 10 ani este suficient de mare ca să-şi controleze sentimentele. El ştie de ce-i este frică să plece cu tatăl său;tatăl acela are tot interesul să ostilizeze copilul, din moment ce are profit material de pe urma lui.
Legea 272/2004, faimoasa lege de ocrotire a minorului, arată că părinţii nu au voie să profite de pe urma copilului.Bine, legea se referîă la cerşit, la trimis copilul la lucru, la activităţi artistice plătite, etc.
Dar această formă "legală" de profit nu este tot câştig pe seama minorului? Întreb şi eu.
Apoi, vedem cuantumul amenzii.Cum poate o instanţă, un judecător care judecă, să dea amendă de 500 lei /zi întârziere, când cel în favoarea căruia decide, plăteşte 200 lei LUNAR ca pensie de întreţinere?!
Este noaptea minţii!
În Biblie scrie: "Nu luaţi pâinea de la gura copiilor ca să o aruncaţi la căţei"!