Nu aveţi ce face., eventual solicitaţi prin instanţă suspendarea executării silite, dar acolo trebuie să depuneţi cauţiune de 1000 lei. Dacă aveţi venituri, veţi fi obligată să plătiţi şi executorul. Puteţi, de asemenea, să faceţi contestaţie la executarea silită, privitor la cheltuielile cu executarea, dar şi aici, puteţi pierde sau câştiga, dacă pierdeţi, mai plătiţi şi cheltuieli de judecată.
Soluţia este să faceţi copiii pachet şi să-i predaţi domnului.
Dacă ei refuză în continuare să plece cu domnul pe care practic nu îl cunosc, veţi fi obligată să duceţi copiii la consiliere psihologică 3 luni, după care se reia executarea silită, dacă copiii tot nu vor, veţi fi penalizată cu sume cuprinse între 100 - 1000 lei /zi întârziere, până convingeţi copiii să plece cu el, dar nu mai mult de 3 luni. Toate astea se fac pe banii Dvs., pe timpul dvs., în interesul superior al copiilor dumneavoastră.
Vă dau un sfat: faceţi pachet copiii şi, indiferent că plâng sau fug, închideţi poarta după ei şi lăsaţi să-i ia tata cu el. Garantat, a doua oară nu mai vine, fiindcă unicul lui scop este penalizarea pe care o obţine el personal, prin refuzul copiilor de a pleca cu el - există un curent care s-a format acum, prin intermediul unor asociaţii ale taţilor, care instigă la aplicarea penalităţilor părinţilor rezidenţi, deci la câştig fără muncă, fiindcă legea le dă acest drept #-o
Doamna Maria, nu există modalitate de a scăpa de executarea silită.La primul refuz al minorului, în baza sentinţei, executorul este obligat să facă executarea silită. El nu are competenţa de a judeca, el aplică sentinţa.La rândul său, instanţa este obligată să admită consilierea psihologică, la cererea executorului. Raportul consilierii psihologice nu ajută la nimic, este o hârtie în plus.După predarea raportului psihologului, executorul este din nou obligat să reia executarea silită, ăata e procedeul standard. Practic, consilierea psihologică este menită de a convinge minorii să nu mai refuze programul de relaţii.
După această ultimă executare, este tot dreptul creditorului (adică a celui care 2 ani nu s-a interesat de copii) să ceară penalizarea pe zi calendaristică de întârziere a respectării programului şi instanţa are o singură posibilitate legală: să penalizeze părintele rezident, în favoarea reclamantului, singura problemă "de judecată" constă în stabilirea cuantumului de la 100 la 1000 lei/zi. X-(
Este foarte ilogic, nu puţin ilogic, dar aşa se aplică, sunt deja foarte multe sentinţe judecătoreşti date astfel, în toată ţara.