Buna seara. In cazul unei persoane cu handicap mediu, este prevazuta si scutirea de la plata rovinietei. Desi in textul initial al L. nr. 448/2006 se pomenea de autoturismul adaptat, ulterior s-a renuntat la aceasta. In cazul in speta, sotia este incadrata in acest grad mediu de handicap, dar autoturismul este pe numele sotului. Acesta, solicitand, la ghiseul respectivei Directii, rovinieta in discutie, a fost refuzat, pe motivul ca autoturismul nu este pe numele sotiei.
Considerati ca este o greseala a respectivei Directii, sau nu? Cum ar ramane cu bunurile detinute, in comun, de soti?
Multumesc pentru orice sfat, problema este, in primul rand, de principiu.
Persoanele cu handicap, precum şi însoţitorii sau, după caz, asistenţii personali ai acestora, deţinători de autoturisme, beneficiază de scutire de la plata tarifului de utilizare a reţelelor de drumuri naţionale, prevăzut în Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002. Scutirea prevăzută la alin. (1) se aplică pentru un singur autoturism deţinut de fiecare din persoanele îndreptăţite potrivit prevederilor alin. (1). (art.28 din Legea 448/2006)
Textul de lege nu face nicio referire la proprietatea comuna a sotilor si, probabil, cei de la DGASPC au considerat ca nu se incadreaza la scutirea de la plata rovinietei .
La intocmirea dosarului, la DGASPC, a fost luata in considerare existenta sotului (copie C.I., etc). Cred ca legiuitorul nu a mentionat proprietatea comuna, pentru ca este elementar si de bun simt ca autoturismul, desi este pe numele sotului, sa fie considerat ca fiind detinut in devalmasie. Aici, cred ca este cazul de proverbiala birocratie a celor de dincolo de ghiseu. Care sunt siguri ca, fiind un interes minor, cel interesat nu se va obosi sa apeleze la Justitie.
Multumesc, oricum.