Divort si custodie 2 minori

Incredintarea copiilor cu ocazia divortului are in vedere exclusuiv intersul acestora. Din cele declarate se poate observa clar ca nu ar fi in interesul lor sa fie incredintati tatlui. De asemenea se mai are in vedere si virsta copiilor, fata de care dintre soti esunt mai atasati si cine se ocupa mai mult de ingrijirea lor iar masura separarii fratilor este foarte rara luata. Interesul copiilor ar fi sa va fie dv. incredintati spre crestere si educare deci nu va faceti griji

Puteti deschide o actiune de divort si cere incredintarea minorilor catre dvs.Procesul se poate judeca in Romania si pe cale de consecinta va trebui sa reveniti in tara impreuna cu minorii pentru a putea promova aceasta actiune.
Aveti dreptate dvs. nu il puteti ajuta daca el nu vrea sa fie ajutat.Personal cred insa ca sotul dvs. nu mai stie ce este bine nici pentru el si ca fiind dependent de droguri si "alchool" traieste in alta "realitate" si are "perceptia" gresita dealtfel ca este bine si corect tot ceea ce face...sau gandeste...
Sper sa nu aveti probleme cu privire la intoarcerea in tara impreuna cu minorii.Poate ar fi indicat sa disimulati faptul ca doriti sa divortati si sa folositi alte pretexte ca sa reveniti in tara.

Eu nu lucrez si in urma cu 1 an am inchis salonul de frumusete pe care il aveam pentru ca nu aveam timp pentru copiii mei , ei fiind aproape tot timpul cu o dadaca , motiv pe care sotul meu il foloseste impotriva mea.Spune ca cea care are grija de copiii mei este dadaca si nu eu,ceea ce nu este adevarat pt ca bona este cea care sta cu ei cand eu nu sunt iar eu cea care se ocupa de ducatia lor, de tot ceea ce tine legat de ei caci el este mai tot timpul ocupat cu afacerile pe care le are si lasa clar ca atunci cand ne vom despartii el va avea copiii si daca nu are timp pt ei urmeaza sa stea cu o bona din nou.Atunci eu ma intreb daca eu voi locuii singura si va trebuii bineinteles sa am un loc de munca , voi avea putin timp sa stau cu ei, ...i se pot incredita lui pentru ca are o bona, poate ea sa ii ingrijeasca mai bne ca mine?
Ce fel de ajutor voi avea din partea lui daca ne vom despartii si poate in acest fel sa demonstre ca poate oferii copiilor o viata si o educatie mai buna ca cea pe care eu le-o pot oferii? Daca casa unde locuim este pe numelel lui le apartine copiilor sau este doar a lui.De ce se tine cont intr-un divort in momentul partajului? el nu declara tot venitul la stat ci doar o parte din el din cauza impozitelor ,clar....care este suma pe care el trebuie sa mi-o aboneze lunar pt copii in cazul in care se decide ca ei sa locuiasca cu mine?
In felul asta pot stii daca imi pot permite sa lucrez doar jumatate de zi si astfel sa pot petrece mai mult timp cu copiii.
Imaginez ca atunci cand ne vom despartii va avea grija sa imi faca rau , deoarece repet nu este deacord sa plec, promite ca va lua masuri si se va indrepta cu privire la viciul pe care il are. Acum este din nou in terapie dar nu cred ca va reusii sa se indrepte pentru ca are un lifestyle care evectif il impinge sa se "distreze " in aceasta masura. Sa spunem ca efectueaza jobul lui de tata si sot doar cand se trezeste si ii pare rau de tot ceea ce a facut. Iar asta dureaza putin timp, in rest cumpara timpul cand sta cu noi, cumpara efectiv copiii si tot ce ne inconjoara astfel crezand ca poate obtine ca noi sa ii fim alaturi pentru restul zilelor lui si putem trece cu vederea ca este un iresponsabil.Copiii au 2 si respectiv 4 ani, iar el nu a avut acesta problema dintotdeauna , desi nu cred ca asta ar avea de aface cu posibilitatea de a-i incredinta lui minorii.
Multumesc.

Este foarte greu sa cresteti singura doi copii, in situatia in care acestia va vor fi incredintati, ca sa nu mai vorbesc despre lupta care va fi (si anterioara si ulterioara divortului in legatura cu incredintarea/programul de vizitare al minorilor) intre dvs. si sot.
Din cea ce-mi spuneti, observ si o oarecare compasiune fata de sot, ceea ce inseamna ca in ciuda problemelor sentimentale pe care le aveti, mai exista o mica speranta ca ceva s-ar mai putea schimba.Dvs. cred ca nu acceptati faptul ca sotul dvs. este dependent de droguri si alcool si nu puteti accepta comportamentul acestuia atunci cand se afla sub influenta acestor substante...si ne mai spuneti :"ca acesta nu a avut acest comportament dintotdeauna".Exista mai multe limbaje ale iubirii pentru ca fiecare individ are modul sau specific in care isi exprima sentimentele/emotiile.Dvs. poate nu va dati seama sau nu stiti/cunoasteti sau recunoasteti acest limbaj la sotul dvs.
Limbajul iubirii pentru sotul dvs. il reprezinta "banii" iar din ce spuneti acesta "cumpara tot ce va inconjoara" poate ati putea totusi sa considerati acest lucru ca fiind o dovada de iubire.Sotul dvs. este o persoana controlata de viciile foarte periculoase pe care le are, si este constient de aceste lucruri, drept dovada ca a fost de acord sa se interneze intr-o clinica de dezintoxicare.
Nu divortul va rezolva problema dvs. Ar trebui sa incercati sa descoperiti jumatatea plina a paharului si nu pe cea goala.Apoi, poate sotul dvs. are nevoie de copii si de dvs. pentru a avea puterea sa lupte in continuare impotriva acestor vicii.Nu cred ca este momentul sa fortati nota poate doar daca viata dvs. si a copiilor este pusa in pericol, si atunci gestul dvs. ar putea fi justificat.Apoi copii au nevoie si de tatal lor.
Dvs. va cunoasteti foarte bine situatia si stiti ce doriti insa personal cred ca poate nu este inca momentul sa faceti acest pas...:hm: Luati-va o mica vacanta :coffee:in care sa va faceti a auto/analiza a situatiei, cu avantaje/dezavantaje, cantariti bine, daca se poate de 1000 de ori, si luati decizia o singura data.Incercati sa priviti lucrurile de undeva din afara, neutru si nu sub impulsul nemultumirilor, supararilor, frustrarilor, oboselii, s.a.m.d.Uitati in acea perioada de faptul ca divortul ar putea fi o solutie...si poate ca veti gasi o alta solutie mult mai buna.Ca sa va puteti intelege sotul, trebuie sa incercati sa aflati de unde a pornit totul, ce l-a determinat sa recurga la aceste vicii.Nu uitati ca a avea bani nu echivaleaza cu a fi fericit pentru ca fericirea este o stare de "a fi" si nu are nici o legatura cu "valorile materiale" desi multi sustin ca "banii nu aduc fericirea ci numarul lor"...#-o
Cel mai usor lucru din lumea asta este sa distrugi ceva iar cel mai greu este sa construiesti si nu este momentul sa vorbim despre notiunea de iubire neconditionata.
A fugi din fata greutatilor nu reprezinta o rezolvare a problemelor dvs. Rezolvarea consta in a ramane alaturi de familia dvs. si a raspunde constructiv acestor provocari...ar putea fi o experienta mult mai interesanta dar si mai grea, nu?

Multumesc pentru cele mai sus mentionate......sunt total de acord cu anum ite aspecte....si sincer de 3 ani de zile noi ...mai mult eu am fost cea care mi-am ajutata sotul sa lase acest viciu...am eu cea care a facut sesiuni de terapie cu un psihiatru si si specialisti in problema lui...asat pentru ca ,,,credeam i istoria noastra si eram total de acord sa salvez relatia.... Sunt foarte constienta de ce inseamna sa cresc d0i copiii si poate economic nu mi va fii usor, dar de multe ori este foarte greu in situatia in care am fost de multe ori sa pot ajuta o persoana care recade .Apreciez si intotdeauna am apreciat faptul ca este deacord sa viziteze specialisti si cel mai greu lucru este sa recunosti ca ai o problema de genul asta ...eu il inteleg perfect....dar tot ce i-am cerut a fost sa continuie tratamentul in care era si care il ajuta sa incheie acest urat capitol din viata lui.E clar ca nu pot face rau copiiilor mei si in nici un moment vreau ca el sa nu ii mai vada ....stie si acum ca nu mai bea de aproape o luna e mai constient de problema pe care o avem dar e greu uneori sa il fac sa inteleaga ca acum sunt eu cea care are nevoie de timp si sunt eu cea suferita acum si cea care a pus speratnte si a pierdut nopti speriata.banii nu aduc fericirea si nicinumarul lor...nu ...atata timp cat unul este nefericit .am simtit asta si stiu foarte bine ce inseamna....pe mine banii m-au ajuatat sa platesc psihiatrii, clinici , specialisti...samd.....O sa i-au in considerare....si sper pentru binele copiiilor nostrii ca totul sa se refaca si sa putem fii fericiti ca inainte dar sincer....este foarte greu la nivel emotional......Desigur ca ne mai iubim dar pe langa asta presupun ca exista si sentimente de frustrare, repulsie....si neincredere ce s-a piersut cu timpul...si este destul de greu sa recuperezi toate astea. MMi-a propus sa facem terapie de pereche....sa mai incercam o data.....spun doar ca si eu am limite ca persoana si stiu pana unde pot ajunge.....daca se va schimba in privita asta....ar fii un bun pas spre fericire din nou!!!!!!

Multumesc , mi-a fost de mare ajutor randurile si gandurile mie impartasite , sfaturile .....si un alt punct de vedere.Apreciez timpul pe care l-ati luat sa imi scrieti asta.Mulumesc din nou.
Adriana HM.