Un strigat de disperare

Eu am fost casatorita sunt divortata si din casatoria mea au rezultat doua fetite care din nefericire pentru mine la divort i-au fost incredintate fostului sot.Am pierdut procesul de incredintare al copiilor datorita faptului ca intotdeauna am asuns adevaratul caracter al fostului sot si atunci cand am vorbit a fost f tarziu fiind doar "cuvantul meu contra cuvantului lui" nu pentru ca as fi fost vreo femeie rea sau vreo mama rea din contra martora lui a recunoscut la proces ca"eram o femeie buna si o mama buna" din nefericire nu m-a ajutat la nimic.Am pierdut si pentru ca am o garsoniera care a fost considerata insuficienta pentru a locui impreuna cu fetitele mele,am pierdut si pentru ca am stat trei ani separata de f sot vreme in care fetitele au locuit cu mine doar o luna pentru ca dupa aceea f sot a venit la mine insotit de mama lui si mi le-a cerut sa i le las si lor sa petreaca un sfarsit de saptamana impreuna.Mama lui a promis ca mi le va aduce inapoi si eu din naivitate am crezut in cuvantul ei ca mama si i le-am lasat.Am facut o mare greseala nu trebuia sa ascult rugamintea ei!Apoi am gresit din nou pentru ca n-am introdus actiunea de divort imediat si m-am dus vreme de trei ani cu toate necesare traiului de zi cu zi pentru fetitele mele.............Ma duceam ziua si seara plecam.Mi se rupea sufletul sa stiu ca ele raman acolo.Cu ele fostul sot nu a fost violent niciodata.Cat am fost separati f sot imi spunea ca sunt singura femeie pe care a iubit-o si eu in naivitatea mea asteptam ca el sa-si ceara iertare de la mine.In tot timpul acesta ducea o campanie de denigrare a mea in fata fetitelor mele pentru a o face pe fetita cea mare sa vada in violenta lui ceva menit sa indrepte caracterul meu imoral spunandu-i ca eu aveam un amant.E inutil sa spun ca eu nu l-am inselat niciodata.Eu sunt o femeie credincioasa si tocmai din acest motiv am indurat in toti anii cruzimile lui insa fetita cea mare trebuia sa creada altceva pentru a depune marturie in favoarea lui si pentru a o face sa ma urasca ea fiind nascuta in aceeasi zi si luna cu mine.Fetita cea mica nu implinise 10 ani cand am divortat si i-a fost incredintata si ea pentru ca in Romania"nu se despart copii".M-am ales cu tacerea si suferinta.Campania de denigrare a mea facuta de fostul sot si fostii socrii (pentru ca noi am locuit impreuna cu socrii) continua.Fetitele refuza sa vina la mine pentru ca" m-am dat pe unghii cu oja argintie si nu ma dau cu oja alba, pentru ca am pantalonii prea stransi, pentru ca ma dau cu ruj...............pentru fleacuri.La socrii nu sunt binevenita( desii am bagat o gramada de bani in modernizarea casei lor pentru ca i-am reprosat fostei soacre ca este o femeie rea care stiind cat de greu fusese traiul alaturi de fiul ei premeditase si-mi luase fetitele.Nu-mi pot vedea fetitele nici in zilele prevazute de tribunal.Ele au treaba atunci" eu sunt cea care trebuie sa inteleg"Stiu ca, sunt tinute departe de mine pentru ca fetitele sa ma uite si ca mi le-a luat pentru a se razbuna pe faptul ca am intrudus actiunea de divort si pentru a se bucura de pensia alimentara el fiind patronul unui depozit de cherestea care a mers intotdeauna in pierdere din comoditatea lui si care a luat fiinta in mare parte cu bani imprumutati de mine de la banca pe vremea cand eram casatoriti.Pentru mine n-au contat niciodata banii.Am muncit de cand eram o fetita si voi munci toata viata insa, ma doare faptul ca-mi invenineaza fetitele. Ma omoara comportamentul lor!Ce sa fac?As suna la Protectia copilului si as face o plangere;cineva trebuie sa vada ca el are o influienta nefasta asupra lor.Mi-e teama de reactia fetitelor mele.Fetita cea mare mi-a reprosat ca am tarat-o prin tribunal acum da capacitatea si mi-e teama de reactia ei.Ce sa fac? Ajutati-ma cu un sfat, va rog! Sunt disperata!