Imprumut administrator de la SRL

Art.144^4 alin.(1)din Legea nr.31/1990 priivind societatile comerciale :Este interzisa creditarea de catre societate a administratorilor acesteia prin intermediul unor operatiuni precum : ... (3) Prevederile alin. (1) nu se aplica:
a) in cazul operatiunilor a caror valoare exigibila cumulata este inferioara echivalentului in lei al sumei de 5.000 de euro;
b) in cazul in care operatiunea este incheiata de societate in conditiile exercitarii curente a activitatii sale, iar clauzele operatiunii nu sunt mai favorabile persoanelor prevazute la alin. (1) si (2) decat cele pe care, in mod obisnuit, societatea le practica fata de terte persoane.”
Daca in conformitate cu prevederile de mai sus o societate poate acorda imprumuturi administratorilor in limita sumei de 5000 euro chiar si in afara activitatii sale curente inseamna ca prin omisiune (textul legii se refera la o interdictie de a efectua o operatiune, nu la permisiunea de a efectua operatiunea opusa) este legala acordarea de credite de catre societate catre terte persoane chiar si in afara activitatii curente (chiar daca nu are activitatea de creditare in codul CAEN) daca desigur nu desfasoara o astfel de activitate „cu titlu profesional” intrand sub prevederile legii 58/1998 privind activitatea bancara si a OG 28/2006 precizata mai sus.
Astfel, avand in vedere cele de mai sus, nici legea societatilor comerciale nu interzice acordarea de imprumuturi de catre o societatea comerciala catre angajati insa acest lucru trebuie sa fie reglementat de statutul societatii sau permis printr-o rezolutie a Adunarii Generale a Asociatiilor pentru a nu leza interesele acestora.
Deasemenea, acordarea unor astfel de imprumuturi trebuie sa fie efectuata ocazional si limitata la salariatii societatii pentru a aduce beneficii indirecte prin fidelizarea acestora astfel incat sa fie legata de politica de motivare a angajatilor specifica departamentului de resurse umane.
In situatia in care nu se precizeaza o dobanda pentru imprumuturile catre salariati acestora trebuie sa li se retina impozitul aferent dobanzii de referinta a BNR aplicabila imprumutului deoarece lipsa dobanzii este considerata o subventie acordata salariatului si tratata fiscal ca un venit impozabil.
Este recomandabila si precizarea unei astfel de facilitati in CCM la nivel de unitate sau in CIM inclusiv cu mentiunea unei sume maxime si a unei perioade maxime a imprumutului precum si a dobanzii aferente.
In conditiile de mai sus consideram ca o astfel de operatiune nu mai poate fi incadrata ca activitate de creditare efectuata cu titlu profesional avand doar un caracter ocazional, limitat si neavand ca scop obtinerea de venituri din dobanzi care sa sustina existenta societatii ci doar fidelizarea si motivarea angajatilor.

Situatia descrisa este destul de larg raspandita, foarte multe societati practicand astfel de instrumente de fidelizare acordate salariatilor si administratorilor inclusiv prin alte forme cum ar fi : stock option plan, acordarea de actiuni gratuite, imprumuturi nerambursabile sau prime din profit.

Multumesc pentru raspunsul dvs. elaborat si avizat.