1. Agenţii de ocupare a forţei de muncă au obligaţia de a asigura includerea în contractul individual de muncă încheiat între angajatorul străin şi angajatul cetăţean român a elementelor urmatoare :
1) funcţia, meseria sau ocupaţia;
2) natura şi durata angajării, condiţiile de angajare, de încetare a angajării sau de reangajare;
3) durata timpului de muncă şi de repaus;
4) tariful orar, salariul lunar şi datele de plată a salariului;
5) sporuri, ore suplimentare şi alte drepturi salariale;
6) cazurile în care pot fi urmărite drepturile salariale;
7) durata, modul de acordare şi drepturile băneşti aferente concediului de odihnă;
8) condiţiile de muncă, măsuri de protecţie şi securitate a muncii;
9) posibilitatea transferării salariului în România;
10) asigurarea medicală a angajaţilor români, similar cu cea a cetăţenilor din ţara primitoare;
11) acordarea de despăgubiri angajaţilor români în cazul accidentelor de muncă, al bolilor profesionale sau al decesului;
12) condiţiile de cazare, de locuit sau, după caz, de închiriere a unei locuinţe şi de asigurare a hranei;
13) asigurarea formalităţilor, stabilirea condiţiilor de transport din România în statul în care se asigură ofertele de locuri de muncă şi retur pentru angajaţii cetăţeni români şi membrii de familie care îi însoţesc sau îi vizitează, precum şi suportarea cheltuielilor aferente;
14) taxele, impozitele şi contribuţiile care grevează asupra veniturilor angajaţilor cetăţeni români, asigurându-se evitarea dublei impuneri sau a dublei perceperi de contribuţii de asigurări sociale;
15) obligaţiile angajaţilor cetăţeni români în străinătate.
2. Codul Muncii din Romania se aplica si cetatenilor romani incadrati cu contract individual de munca si care presteaza activitatea in strainatate, in baza unor contracte incheiate cu un angajator roman, cu exceptia cazului in care legislatia statului pe al carui teritoriu se executa contractul individual de munca este mai favorabila.