1. OUG 111/2010
Art. 2.
(1) Persoanele care, în ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului, au realizat timp de cel puţin 12 luni venituri din salarii şi asimilate salariilor, venituri din activităţi independente, venituri din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, denumite în continuare venituri supuse impozitului, beneficiază de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, precum şi de o indemnizaţie lunară.
(2) Indemnizaţia lunară prevăzută la alin. (1) se stabileşte în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului şi nu poate fi mai mică de 85% din cuantumul salariului minim brut pe ţară garantat în plată.
.....
Prin urmare, pentru acordarea indemnizaţiei de creştere a copilului ,singura modalitate de a beneficia de indemnizaţie pentru creşterea copilului este realizarea de venituri din salarii şi asimilate salariilor, venituri din activităţi independente, venituri din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, supuse impozitului pe venit, in ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului, au realizat timp de cel puţin 12 luni, aşa cum sunt ele prevăzute la art. 3 din OUG nr. 111/2010, sau aflarea în una dintre perioadele asimilate prevăzute la art. 2 alin. (5) şi (6) din OUG nr. 111/2010.
2. Pe durata CCC, puteti realiza venituri supuse impozitului pe venit care sa nu depaseasca de trei ori cuantumul minim al indemnizaţiei stabilit potrivit legii (n.m., maxim 3169 lei intr-un an calendaristic) fara a va fi suspendata plata indemnizatiei.
In acest sens :
art.16 din OUG 111/2010
.....
3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2) lit. i), plata indemnizaţiei pentru creşterea copilului nu se suspendă în cazul în care persoana îndreptăţită se află în una sau mai multe dintre următoarele situaţii:
....
c) realizează, în decursul unui an calendaristic, venituri supuse impozitului, prin desfăşurarea efectivă a unei activităţi în perioada de concediu, al căror nivel nu depăşeşte de trei ori cuantumul minim al indemnizaţiei stabilit la art. 2 alin. (2).