Acțiune civilă prin care vânzătorul să fie obligat să plătească timbrul de mediu

Ruda a solicitat vanzatorului o dovada a nerecuperarii taxei sau a mers pe "incredere"?

Legislatia in privinta transferului de proprietate a autovehiculelor are foarte multe lacune care se rasfrang asupra ambelor parti.
Dupa introducerea taxei de mediu nu a fost impusa vanzatorului sa prezinte cumparatorului dovada platii sau recuperarii taxei, dovada care este eliberata de o autoritate. Cumparatorul nu inmatriculeaza masina si aceasta ramane pe numele vanzatorului.
In cazul imobilelor, de exemplu, nu se poate face transferul proprietatii fara certificat energetic si adeverinta de la asociatia de proprietari.

Revenind la temeiul cererii de chemare in judecata, atata timp cat vanzatorul nu este obligat prin lege sa prezinte dovada platii/recuperarii taxei, nu prea vad niciun temei legal. Insa este doar o opinie.

Sa plateasca vanzatorul timbrul de mediu este exclus, pentru ca asta este obligatia legala a cumparatorului. As spune sa introduceti o actiune estimatorie, insa nu putem considera neplata timbrului de mediu ca fiind un viciu. Astfel incat tot ce va ramane este o actiune in rezolutiune pe viciul de consimtamant si anume pe eroare sau dol, dar as merge pe eroare si anume pe art.1207(1), 1207(2), 1211 si 1213. Intradevar va fi greu de motivat de ce cumparatorul nu a depus diligente minime de informare inainte de a semna actul de vanzare.

Vă mulţumesc frumos pentru răspunsurile dvs.! :bow:


trandafir2 a scris:

Intradevar va fi greu de motivat de ce cumparatorul nu a depus diligente minime de informare inainte de a semna actul de vanzare.

Nu stăpânesc acest domeniu şi vă rog să aveţi amabilitatea să îmi spuneţi în ce constau aceste diligenţe. Eu ştiu că doar proprietarul poate să afle de la Finanţe dacă pentru un autoturism a fost sau nu plătit timbrul de mediu, dar precis sunt şi ale aspecte pe care eu nu le cunosc. Mulţumesc!

In principiu, ca sa poata fi invocat un viciu de consimtamant sau nulitatea actului, este necesar ca partea lezata sa fi actionat, negociat, contractat cu buna-credinta.

In ce consta insa sau cum poate fi apreciata aceasta buna-credinta?
In practica judiciara s-a admis, cu valoare de principiu, ca „nu poate fi buna-credinta acolo unde exista culpa, oricat de usoara ar fi aceasta". Buna-credinta ar rezulta din convingerea onesta a partii care a contractat impreuna cu lipsa de orice culpa, adica lipsita de cea mai mica indoiala in momentul dobândirii bunului, caci indoiala exclude convingerea deplina si viciaza astfel buna-credinta.

Ce inseamna asta? Asta inseamna ca imediat ce partea are vreun motiv de a se indoi despre operatiunea sau actul juridic in sine sau obiectul contractului sau alte aspecte, sa refuze a trata, negocia, contracta sau să faca cercetari asupra faptului, pana ce va fi pe deplin convinsa ca trebuie sa contracteze. "Existena indoielii, cat de mica, releva reaua-credina, pe când absena indoielii releva buna-credinţa”, am citat dintr-o decizie a CA Buc, din 2000.

Ce inseamna diligenta, cercetari, convingere? Inseamna ca atunci cand exista registre si formalitati de publicitate, de oricare ar fi ele, care pot fi consultate public, asa cum este registrul anafului cu privire la timbrul/taxa de mediu, cumparatorul are obligatia (in considerarea bunei sale credinte) sa depuna eforturi minime pentru a se informa anterior cu privire la bunul ce urmeaza a fi cumparat, ceea ce in speta noastra nu s-a intamplat, caci cumparatorul nu a cerut o dovada (adeverinta anaf) vanzatorului in acest sens si nici nu s-a informat anterior la anaf, ci ulterior, asa cum ati spus si dvs. Acest fapt, vanzatorul il poate, la randul sau, invoca ca fiind intelegerea partilor, adica - "da este adevarat ca dintr-o eroare am scris pe site ca auto are timbrul de mediu platit, dar i-am adus acest fapt la cunostinta cumparatorului, care a acceptat situatia intrucat ...autoturismul [...] este foarte bun în raport cu prețul pe care l-a plătit", aici v-am citat pe dvs..

In acest sens am scris mesajul anterior.

trandafir2 a scris:

In principiu, ca sa poata fi invocat un viciu de consimtamant sau nulitatea actului, este necesar ca partea lezata sa fi actionat, negociat, contractat cu buna-credinta.

Mesajul meu iniţial nu are nicio legătură cu premisa de la care aţi pornit dvs. Aţi răspuns altei întrebări, nu celei puse de mine.


trandafir2 a scris:

Ce inseamna diligenta, cercetari, convingere? Inseamna ca atunci cand exista registre si formalitati de publicitate, de oricare ar fi ele, care pot fi consultate public, asa cum este registrul anafului cu privire la timbrul/taxa de mediu, (...)

Un astfel de registru nu există.


trandafir2 a scris:

(...) cumparatorul are obligatia (in considerarea bunei sale credinte) sa depuna eforturi minime pentru a se informa anterior cu privire la bunul ce urmeaza a fi cumparat, ceea ce in speta noastra nu s-a intamplat, caci cumparatorul (...) nu s-a informat anterior la anaf, ci ulterior, asa cum ati spus si dvs.

ANAF-ul nu dă astfel de informaţii potenţialilor cumpărători, aşa cum am scris şi în mesajul anterior.


trandafir2 a scris:

Acest fapt, vanzatorul il poate, la randul sau, invoca ca fiind intelegerea partilor, adica - "da este adevarat ca dintr-o eroare am scris pe site ca auto are timbrul de mediu platit, dar i-am adus acest fapt la cunostinta cumparatorului, care a acceptat situatia intrucat ...autoturismul [...] este foarte bun în raport cu prețul pe care l-a plătit", aici v-am citat pe dvs..

Speculaţia dvs. nu are absolut nicio legătură cu mesajele mele. Motivul pentru care am scris fraza "Ruda mea vrea să păstreze autoturismul pentru că spune că este foarte bun în raport cu prețul pe care l-a plătit" este altul, nu cel pe care vi l-aţi imaginat dvs. fără a avea niciun temei să vi-l imaginaţi. Am dorit să evit sfaturile referitoare la anularea actului de vânzare-cumpărare.

Din punctul meu de vedere discuţia este încheiată. Mulţumesc încă o dată domnului cyan pentru răspuns.