Contract Individual de munca

Art.35 C.mun.
(1) Orice salariat are dreptul de a munci la angajatori diferiti sau la acelasi angajator, in baza unor contracte individuale de munca, beneficiind de salariul corespunzator pentru fiecare dintre acestea.

(2) Fac exceptie de la prevederile alin. (1) situatiile in care prin lege sunt prevazute incompatibilitati pentru cumulul unor functii.

Codul muncii nu face distinctia intre diferitele tipuri de contracte de munca care pot fi incheiate de o singura persoana si nici nu limiteaza numarul contractelor de munca incheiate de o singura persoana, astfel incat acestea pot fi, dupa caz, cu norma intreaga sau cu timp partial, pe perioada nedeterminata sau pe perioada determina, la angajatori diferiti sau la acelasi angajator.


In speta, o persoana poate avea doua c.i.m. cu norma intreaga la angajatori diferiti.

Am o părere diferita, in sensul ca nu se poate.
Motivez prin interpretarea articolului de lege incident prin prisma maximei juridice "Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus" (= Unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie sa distingem). Conform art. 114. [durata maxima a timpului de munca] din Codul muncii:
"(1) Durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare.
(2) Prin exceptie, durata timpului de munca, ce include si orele suplimentare, poate fi prelungita peste 48 de ore pe saptamana, cu conditia ca media orelor de munca, calculata pe o perioada de referinta de 4 luni calendaristice, sa nu depaseasca 48 de ore pe saptamana.
(3) Pentru anumite activitati sau profesii stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil, se pot negocia, prin contractul colectiv de munca respectiv, perioade de referinta mai mari de 4 luni, dar care sa nu depaseasca 6 luni.
(4) Sub rezerva respectarii reglementarilor privind protectia sanatatii si securitatii in munca a salariatilor, din motive obiective, tehnice sau privind organizarea muncii, contractele colective de munca pot prevedea derogari de la durata perioadei de referinta stabilite la alin. (3), dar pentru perioade de referinta care in niciun caz sa nu depaseasca 12 luni.
(5) La stabilirea perioadelor de referinta prevazute la alin. (2)-(4) nu se iau in calcul durata concediului de odihna anual si situatiile de suspendare a contractului individual de munca.
(6) Prevederile alin. (1)-(4) nu se aplica tinerilor care nu au implinit varsta de 18 ani."
Observam ca nu este reglementata situaţia existentei a 2 angajatori.
Mai mult, din raţiuni practice, cred, ca sunt putini angajatori care ar accepta situaţia existenţei a două C.I.M.

Sa cautam exemple - cunosc persoana care are un serviciu banal, iar noaptea este platit cu norma intreaga doar sa doarma in casa cu un batran care nu poate sta singur in casa.

Un contabil poate lucra in acelasi loc, avand doua cim-uri cu norma intreaga la doi angajatori diferiti, care au acelasi actionariat? Da, se poate.

Un vanzator poate presta munca in acelasi loc de munca cu cim si totodata sa aibe un cim de consultant asigurari (sau vanzator de RCA-uri de exemplu) cu norma intreaga la ambele? Da, se poate.

Sau, un agent de asigurari cu cim cu norma intreaga sa fie si agent de credite la alta firma tot cu norma intrega? Da.

Sau un sofer sa aibe cim cu 8 ore ca sofer si totodata un cim tot cu 8 ore ca altceva (instalator, manipulant sau vanzator). Da, este posibil si legal.

Dar un asistent social pe timp de zi si paznic de noapte, s-ar putea? Sigur ca da, este legal.

Este adevarat ca pare un paradox (cum poate munci individul 16 ore din 24?), insa limitarile legale a timpului de lucru se vor a fi o protectie a salariatului impotriva abuzurilor savarsite prin depasirea timpului de lucru la cheremul angajatorului, si nu o protectie a salariatului impotriva abuzurilor la care se poate supune singur. Deocamdata nu s-a ajuns pana acolo ...

Dispozitiile Codului muncii privind durata timpului de munca au in vedere timpul de lucru in temeiul unui singur contract individual de munca. In cazul cumulului de functii, interdictia referitoare la cele 40 si, respectiv, 48 de ore, nu isi mai gaseste aplicabilitate.

Intr-adevar, textul art.35 C.mun.nu prevede insa cum sa se coreleze aceasta situatie cu dispozitiile legale care instituie durata maxima a timpului de munca.

"Din interpretarea coroborata a dispozitiilor art. 112 alin. (1) C. muncii, cu dispozitiile art. 35, art. 113, art. 118 din acelasi cod, deducem ca durata normala a timpului de munca, de 40 de ore pe saptamana, se refera la un singur contract de munca". (Ion Traian Stefanescu, Tratat teoretic si practic de dreptul muncii, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2010, p. 525)

"Durata normala a timpului de munca, de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptamana, se raporteaza la un singur contract de munca, intrucat, in caz contrar, s-ar goli de continut dispozitiile art. 35 din Codul muncii ce permit salariatului sa cumuleze mai multe contracte individuale de munca". (Alexandru Athanasiu, Luminita Dima, Regimul juridic al raporturilor de munca in reglementarea noului cod al muncii, in Pandectele romane nr. 1/2004, p. 269, Alexandru Athanasiu, Luminita Dima, Dreptul muncii, Editura All Beck, Bucuresti, 2005, p. 165).