Un autovehicul destinat transportului de marfuri speciale, ramane blocat pe traseu.Se informeaza persoanele responsabile din cadrul firmei careia ii apartine autovehiculul, dar acestea nu ofera un raspuns.
Soferul reuseste sa gestioneze situatia, iar prin mijloace proprii este ajutat de doua echipaje apartinand Ministerului de Interne sa revina pe carosabil si sa isi continue cursa in timp util, fara costuri suplimentare.
A doua zi, soferului ii este ceruta demisia de catre o persoana din cadrul firmei, la ordinul directorului care nu era prezent fiind plecat din oras. Nu ii se prezinta argumente pentru aceasta decizie si ii este refuzat acesul in cladirile ce apartin companiei.
Din punctul meu de vedere cel care ar fi trebuit sa ii dea demisia este chiar directorul pentru ca nu a dat dovada de profesionalism si nu s-a asigurat ca exista proceduri clare ce trebuie urmate in situatii de criza, ce sa mai vorbim de modul in care isi trateaza subalternii.
As dori din parte dumneavoastra un punct de vedere, se poate apela la ITM sau sa se ia legatura cu persoane de la sediul central (Bucuresti) al companiei multinationala).
1.Decizia de a demisiona reprezintă actul unilateral de voinţă al salariatului şi nu poate fi „impusă” de angajator. Cu alte cuvinte, angajatorul nu are niciun temei legal în a influenţa decizia salariatului privind încetarea contractului de muncă prin demisie. Dacă angajatorul doreşte încetarea raporturilor de muncă cu salariatului, acesta are la dispoziţie varianta concedierii, cu respectarea însă a dispozitiilor prevazute in Codul muncii.
2. Daca presiunile exercitate de angajator asupra salariatului pentru a obţine demisia acestuia sunt cauzate de săvârşirea de către salariat a unei abateri disciplinare, angajatorul are la dispoziţie posibilitatea sancţionării disciplinare a salariatului, inclusiv prin desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Angajatorul are obligatia să respecte prevederile legale privind cercetarea disciplinară prealabilă, anterior aplicării oricărei sancţiuni disciplinare, cu excepţia avertismentului scris care se poate aplica fara a se efectua in prealabil cercetarea disciplinara.
3. In speta, persoana in cauza se poate adresa mai intai conducerii si apoi daca este nemultumit de raspunsul primit , poate sesiza ITM-ul si/sau promova oactiune in instanta.
Multumesc pentru raspunsuri.
Avand in vedere faptul ca la nivel zonal conducerea este reprezentata de acest director,care nu este prea dornic sa discute, singura solutie ar fi contactarea persoanelor de la nivel central insa cel mai probabil se va ajunge la ITM.