Art. 36 din O.U.G. nr.50/2010 (așa cum a fost publicată în M.O. nr. 389 din 11 iunie 2010), prevede:
,,Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensaţie în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor, după caz, penalităţi, precum şi un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor.’’
iar art. 35 alin. 1 din același act normativ,
(1) Fără a aduce atingere prevederilor legale privind modificarea dobânzii, pe parcursul derulării contractului de credit:
a) se interzice majorarea comisioanelor, taxelor, tarifelor, spezelor bancare sau a oricăror altor costuri aferente contractului, cu excepţia costurilor impuse prin legislaţie;
Acest comision de risc a devenit evident în afara legii prin perceperea lui.
Deci, în perioada 2010 - 2011 entitatea bancară prin însumarea comisionului de urmărire riscuri și a celui de administrare, prin încălcarea legii, a adus clientului un prejudiciu de 200 Euro, precum și alte prejudicii din alte încălcări ale legii. Astfel, ajungându-se la pierderea imobilului prin executare silită.
În cadrul unui dosar penal,banca transmite cu tupeu:
,,în situația ipotetică în care prevederile OUG 50/2010 s-ar fi aplicat contractului de credit încheiat cu dl ....., o eventuală încălcare a prevederilor art. 36 ar fi constituit o faptă contravențională, nu penală, așa cum rezultă în mod expres din prevederile art. 86 din Ordonanță.’’
Întrebare: fapta contravențională este doar încălcarea prevederilor art. 36 din Ordonanță, iar vanzarea unei creanțe nereale (creanță însumată și cu suma adunată din această încălcare a prev. 36) este infracțiune de înșelăciune?
Nu cred că există altă prevedere în legislația română prin care o entitate comercială (profesionistă) să înșele o persoană fizică (producându-i prejudiciu financiar) și să fie considerată contravenție.
vă muțumesc.