buna.sunt inginer de service si am munca de teren.tin legatura telefonic cu colegii mei care imi dau interventiile si de aceea in ROI era prevazuta o clauza ca angajatul este obligat sa tina telefonul de serviciu deschis in timpul programului si sa raspunda intotdeauna la telefon in timpul programului care e intre 8.30 si 17.30.pana aici totul e absolut normal.problema apare ca de curand firma a modificat ROI incat acum scrie ca angajatul e obligat sa raspunda la telefonul de serviciu atat in timpul programului cat si in afara lui.poate dupa program am chef sa merg la un film sau la sala sau la conferinta si trebuie sa opresc telefonul pt a nu ii deranja pe ceilalti
1.aceasta noua reglementare este conforma cu dreptul muncii?
pot fi obligat sa raspund in permanenta la telefon fara a fi platit cu ore suplimentare
pt disponibilitatea care se cere de la mine?
2.pot fi sanctionat daca imi opresc telefonul in afara programului normal pt care sunt platit?
multumesc
In doctrina s-a opinat : " În temeiul art. 40 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, angajatorul are dreptul să dea dispoziţii cu caracter obligatoriu salariatului său. Aceste dispoziţii pot fi transmise salariatului şi prin intermediul telefonului mobil de serviciu. Însă, utilizarea telefonului mobil în vederea îndeplinirii atribuţiilor de serviciu după încheierea programului de lucru presupune plata de ore suplimentare în favoarea salariatului. Iar dacă salariatul şi-a exprimat voinţa de a nu efectua ore suplimentare, angajatorul nu va putea să-l apeleze pe salariat pe telefonul mobil, întrucât în caz contrar ar aduce atingere vieţii private a acestuia. Corespunzător, fapta salariatului de a închide telefonul mobil după încheierea programului de lucru nu constituie abatere disciplinară, salariatul fiind îndreptăţit la aceasta. Din aceleaşi raţiuni de protecţie a vieţii private a salariatului, angajatorul nu poate să apeleze salariatul prin intermediul telefonului mobil sau fix personal al acestuia". (Costel Gîlcă, Viaţa publică şi viaţa privată a salariatului, în Revista română de dreptul muncii nr. 3/2006, p. 99)