Terenul respectiv trebuie sa fie in domeniul privat al primariei introdus prin hotrarare de guvern, apoi se propune consiliului local scoaterea lui la vanzare, normal fiind institutie de stat trebuie anuntat publicitar care cuprinde faptul ca e scos la vanzare Acest anunt se publica in cel putin 3 ziare de circulatie la nivel national, se tine licitatie, se cumpara caiet de sarcini.
Baza legala:
Legea 188/1999 republicata si cu completarile ulterioare,
Legea 215/2001republicata si cu completarile ulterioare,
Legea 213/1998 . republicata si cu completarile ulterioare,
H.C.L..
Ca regulă generală, preemptorul, adică titularul dreptului de preempţiune, poate să cumpere cu prioritate un bun. Stabilind această regulă, Codul civil vine cu precizarea că aceasta, precum şi celelalte dispoziţii privitoare la dreptul de preempţiune sunt aplicabile numai dacă prin lege sau contract nu se stabileşte altfel.
Vânzarea bunului cu privire la care există un drept de preempţiune legal sau convenţional se poate face către un terţ numai dacă preemptorulnu şi-a exercitat dreptul său de preempţiune.
Vânzătorul este obligat să îl informeze pe preemptor prin notificare “de îndată” – după cum se precizează în Codul civil – cu privire la cuprinsul contractului încheiat cu un terţ.
Această notificare va cuprinde numele şi prenumele vânzătorului, descrierea bunului, sarcinile care îl grevează, termenii şi condiţiile vânzării, precum şi locul unde este situat bunul.
Dreptul de preempţiune se exercită, în cazul vânzării de bunuri mobile, în termen de cel mult zece zile, iar în cazul vânzării de bunuri imobile, în termen de cel mult 30 de zile. În ambele cazuri, termenul curge de la comunicarea către preemptor a notificării.