Refuz copil sa vina cu tatal

Este o situație delicată și care necesită răbdare. Sfatul meu este să nu îl forțați dacă nu vrea să vină și să observați comportamentul viitor al copilului. Vorbiți cu el calm și dați dovadă de înțelegere. Deocamdată este o excepție acest comportament.

Buna seara,
Se pare ca este un caz clasic de alienarea parentală.
Va sfatuiesc sa solicitati prin instanta instituirea unui program de participare a minorului la sedinte de terapie psihologica (atentie: PSIHOLOGICA nu PSIHIATRICA) cu aplicarea Protocolul încheiat între Asociaţia Română pentru Custodie Comună şi Institutul de Psihologie Judiciară
Conform art. 2 din Protocolul încheiat între Asociaţia Română pentru Custodie Comună şi Institutul de Psihologie Judiciară „Părţile semnatare apreciază că alienarea parentală poate fi înţeleasă şi ca interferenţa negativă în dezvoltarea relaţiilor specifice părinte-copil, a relaţiilor de ataşament reciproc ale unui copil cu părintele său, provocată de oricare dintre părinţi, de bunici sau de oricare altă persoană care locuieşte în mod permanent cu copilul sau exercită autoritatea parentală ori tutela în locul părinţilor, cu scopul înstrăinării copilului de părintele său (numit părinte ţintă sau părinte alienat), pentru a împiedica construirea şi menţinerea relaţiilor specifice părinte-copil dintre minor şi acesta.”
Art. 3 din acelaşi protocol arată şi modalităţile de realizare a alienării parentale:
„I - efectuarea unor campanii de denigrare a modului în care părintele ţintă îşi exercită drepturile şi obligaţiile părinteşti;
II - împiedicarea în orice mod şi cu orice pretext a exercitării autorităţii părinteşti, precum şi menţinerii, construirii şi dezvoltării relaţiei de ataşament reciproc întra părinte şi copil;
III - obstrucţionarea contactului dintre copil ori adolescent şi părintele alienat (părintele ţintă);
V – restricţionarea deliberată a accesului părintelui alienat (părintelui ţintă) în timp util la informaţii
personale relevante cu privire la copil ori adolescent, inclusiv la informaţiile legate de activitatea şcolară şi extraşcolară, deplasarea copilului în alte localităţi, situaţia medicală sau de modificare a adresei de reşedinţă şi domiciliu;”

Sunt mai multe optiuni: va indic pe foarte scurt unele dintre ele, dar cititi pe forum ca sunt multi parinti in situatia dvs.
Initial puteti incerca sa va intelegeti cu mama, sa mergeti la mediere, la consiliere, poate un tert o va face sa inteleaga cat rau ii face propriului copil.
Ulterior puteti solicita monitorizarea programului de vizita de catre DGASPC. Ulterior daca aveti o hotarare definitiva puteti pune in executare hotararea si veti fi insotit la program de un executor judecatoresc care va constata ca minorul refuza. Ulterior acestei constatari, se va stabili in instanta un program de consiliere a minorului pentru o perioada de trei luni. Dupa care se va relua executarea. Se mai poate face si plangere la parchet pentru nerespectarea masurilor privind incredintarea minorului.
Depinde si de persoana mamei. Ce o mana in lupta ca sa zic asa. Cititi si despre alienare parentala. Citit si despre parintii narcisisti sau chiar psihopati. Ca sunt si cazuri de astea.
Oricum daca mama copilului are o minima maturitate, lipsa de egoism si mai ales intelege ca un copil este oglindirea ambilor parinti si ca negandu-i legatura cu tata ii negi o parte din ce este el, aveti sanse. Daca nu, puteti sa va treziti ca mai aveti un copil pe hartie si cand mergeti la banca sa platiti pensia. Si sa nu va asteptati la prea multa implicarea si coordonare din partea autoritatilor competente.