Imi este rusine!

Rusinea este un sentiment absolut normal care in cazul dvs. v-a ajutat sa constientizati ceea ce aveti nevoie.O sa treaca :)Nu trebuie sa va judecati prea aspru. Ati aflat ca aveti nevoie sa cititi, desi aveti si o scuza pentru ca nu o faceti: "nu aveti timp".
Si eu am o fetita "micuta inca " si va inteleg foarte bine, cunosc notiunea "lipsa de timp" insa atunci cand simt nevoia "sa citesc", de exemplu, (pentru ca mai am si alte responsabilitati), gasesc o modalitate sa o fac (chiar si pentru 10-15 min.)
Chiar citeam un articol de curand despre faptul ca "noua generatie" citeste carti din ce in ce mai putin si se punea intrebarea despre "cultura" pe care o au/ o vor avea tinerii in viitorul apropiat.
Dragostea fata de carti trebuie cultivata inca din primii ani de copilarie.Apoi, daca aceasta "pasiune" va "prinde" (cel putin la fel ca si calculatorul sau/si Internetul) ulterior, fiecare tanar prin procesul autoeducatiei, va continua sa citeasca, sa invete, sa-si formeze o baza de cunostinte.
Nu trebuie sa va temeti ca nu-i veti putea oferi copilului dvs. "hrana spirituala", veti avea cu siguranta "tot timpul din lume", si puteti de exemplu incepe prin a-i citi carti de povesti :)



Multumesc mult pentru incurajari! Sa a traiasca mica printzesa si sa fie sanatoasa.

Puiutzului meu ii citesc povesti, momentan este la faza cand nu are rabdare sa stea sa asculte, e intr-o continua miscare, insa sper sa deprinda aceasta pasiune, mie chiar imi place sa citesc, insa asa cum v-am spus , nu am timp din pacate, cel liber prefer sa il petrec cu el, mai ales ca acum incepe sa vorbeasca.
Sper ca macar atunci cand voi iesi la pensie (mai e foarte mult pana atunci :P) sa am timp sa citesc tot ce am in biblioteca. Chiar de ieri mi-am luat o carte cu mine (Gestapo)si am inceput sa citesc in autobuz.


Pentru astfel de ganduri marturisite ne contaminam de "virusul Avocatnet" si nu ne mai putem delasa...



Mare dreptate aveti. Daca nu era avocatnet. nu imi dadeam seama asa de repede de nevoia mea. Brao tuturor celor ce au construit si intretinut acest forum si site si multe multumiri :vishenka:

Draga Iulia stiu prin ce treci acuma , si eu mi-am dorit sa fiu mai mult timp alaturi de fiul meu cand era mic.M-am straduit insa sa-l constiientizez pe masura ce crestea ca trebuie sa-si formeze un viitor.Am reusit, dar timpul tot nu-mi ajunge.Multumesc celor care si-au adus contributia la constituirea avocatnet-ului.A devenit un " drog " dar si o excelenta sursa de informatii.

Doamna Iulia! Va e rusine ca nu aveti timp sa cititi? Altora nu le este rusine ca scuipa coji de seminte pe te miri unde... Lor nu le e rusine ca nu citesc – pt ca, cei mai multi, declara ca nu ii intereseaza, sau nu au... rabdare...

”Gestapo”... Dura realitatea... Noi, azi, traim clipe de fericire, prin comparatie cu cei din epoca aceea...

Viata fericita va doresc. Tuturor le doresc viata fericita!

Dorina, draga (daca imi permiti) din pacate in ziua de azi, cu toate ca am spus ca sunt mandra pentru ca sunt romanca, copiii nostri sunt incojurati de personaje negative care sa ii indrume sau sa ii invete gresit, inclusiv cei apropiati. Deaceea vreau sa ii fiu cat mai mult in preajma, pentru ca sunt constienta ca nu il pot feri de lucrurile rele, insa macar sa previn din timp aparatia lor la el. M-au sfatuit sa il las sa fie egoist, rautacios, "nesimtit", tupeist. Eu n am crescut asa, am crescut cu bun simt in preajma, cu rusine si "cu frica lui Dumnezeu". Nu vreau sa fie ca majoritatea copiilor care vin si ii smulg jucariile din mana fara sa spuna "Imi dai voie?" Vreau sa stie sa spuna multumesc, te rog frumos, cu placere. Sa salute vecini, sa respecte batrini si animalele, sa nu faca scandal in supermarket casieriilor pentru ca nu ii merge casa de marcat, sa nu ii deranjeze pe ceilalti doar pentru ca el se simte bine, sa isi respecte parintii, etc......
Toate lucrurile astea cu siguranta nu le va invata maimult de la TV si de la calculator ci de la mine si tatal lui si din citit. Mama mea nu are decat 8 clase, insa a citit foarte mult si nu mi-a fost rusine cu ea nciodata, sau nu mi-a fost teama ca daca deschide gura iese vreo perlutza de gen Ei are sau ei este.
In ce priveste timpul, cred ca niciodata nu va fi indeajuns pentru tot ceea ce vrem sa realizam si sa facem. Cel putin noua, astora care incercam sa ne asiguram un trai decent intr-un mediu de viata corect si sanatos.
As putea sa zicem ca ajung acasa de la birou la 17:30 si in loc saies cu el la aer, sau sa calc, sau sa fac papa, sau sa fac ordine sa ma apuc sa citesc este adeart, insa sunt convinsa ca sotului meu nu i-ar placea sa mearga pe strada sifonat sau murdar, sau sa vina acasa si sa gaseasca praf si vase nespalate, etc. Sau in weekend in loc sa merg la socrii sau sa revad prieteni dragii.
Sunt convinsa ca majoritatea dintre noi au aceste probleme. Insa tot mi-e ciuda.


Iar in ce priveste ... "Gestapo" ..... dura realitatea.... asa este Trope_doi, insa eu cred ca descoperind ce se intampla pe vremea aceea, realizam ca suntem norocosi ca nu suntem inca obligati sa traim ceea ce s-a intamplat atunci.
Am mai citit cu cea reme in urma, cred ca in vremea liceului, de Oliver Lusting - "Viata in imperiul mortii". Super cartea! Un pic mai dulce decat asta insa super ok.

Draga mea,vreau sa-ti spun ca in timpurile de acum este foarte greu sa fii mama unui copilas micut, timpul parca s-a comprimat si nu prea mai este timp pentru familie si copiii. Spre deosebire de tine,atunci cand baiatul meu era de cativa anisori,veneam la ora 15 de la servici si am putut sa ma ocup si de el si de familie.Adeseori mergeam impreuna la teatru sau la spectacole.Cand a mers la scoala m-am ocupat in mod deosebit de el.Acum sunt mandra ca el la randul lui se ocupa de educatia copiilor,fiind profesor la un liceu.Educatia lui a fost prioritatea mea in acele timpuri.Acum vremurile s-au schimbat .Sper insa ca mai sunt parinti care se gandesc cu seriozitate la viitorul generatiei de maine.Este un lucru foarte bun atunci cand iti permite timpul ca te ocupi de educatia fetitei tale.Multa sanatate va doresc la amandoua!