Bună ziua! Prietena mea este într-o situaţie, nu ştiu cum să o denumesc mai exact, decât penibilă. Pe scurt, părinţii divorţează (abuz emoţional faţă de soţie mulţi ani din cauza băuturii, după care a devenit violent cu copiii, aşa că soţia l-a dat afară din casa ei, şi a intentat divorţ). Fetiţa are 8 ani, băiatul 10. Trec 8 ani de absenţă totală a tatălui din viaţa copiilor, nici telefon, nici vizite. După acest timp se trezeşte soţia că este dată în judecată de tatăl copiilor, cum că nu l-a lăsat să vizite copiii, că degeaba a sunat, i s-a închis telefonul, dar a participat în viaţa copiilor, în măsura în care i-a permis fosta soţie (de exemplu că a fost la serbările şcolare, pentru că de acolo nu a putut dat afară). Minciuni sfruntate, mama a fost care a fost tot timpul lângă copii, s-a zbătut pentru ei, şi a reuşit să crească 2 copii minunaţi. Băiatul devenind major, tatăl cere custodie comună a fetei, 2 săptămâni din lună să locuiască cu el şi cu proaspăta soţie. Au fost la psihologul de la tribunal, toţi au fost ascultaţi, iar fata a spus că nu vrea să petreacă nici un minut cu tatăl ei, că nu a uitat serile în care se culcau cu teamă toţi trei într-o cameră încuiată de frica tatălui, că au fost terorizaţi şi fizic şi emoţional. Tatăl nu a negat nimic din spusele fetei, dar totuşi psihologul declară în faţa judecătorului, că tatăl are dreptul să petreacă timp cu fata. Procesul a început acum un an, anul acesta fata împlineşte 17 ani. Ce urmăreşte acest tată denaturat şi psihopat? (fosta soţie şi acum are teamă faţă de el, dar la înfăţişare apare întotdeauna cu avocatul ei). Poate fi obligată fata prin lege, dacă aşa decide judecătorul, să petreacă timp cu tatăl ei? Are 17 ani! #-o