Detalii despre desfãsurarea examenului pentru obtinerea certificatului de traducãtor de la CPPC

Acum ceva timp am cautat si eu informatii despre examenul pentru obtinerea certificatului de traducator de la CPPC – Ministerul Culturii si Cultelor. Asa cum si altii mi-au sarit in ajutor cand am avut nevoie, cred ca la randul meu pot ajuta; un soi de „Pay it forward” (daca ati vazut filmul, mi se pare fascinanta ideea).

Cum se desfasoara examenul:
CPPC (www.examentraducator.ro) are un site bine pus la punct. Acolo veti vedea ca se organizeaza in general vreo 3-4 sesiuni de examene pe an (anul acesta sunt 2), dar la cererea candidatilor se organizeaza sesiuni speciale. Pretul pentru sustinerea unei probe este de 400 lei, in sesiunile speciale este dublu. Exista o lista de domenii pentru care se sustin examenele si o lista de limbi straine. Pentru orice alt domeniu / alta limba decat acestea, examenele se sustin pe baza cererilor candidatilor si costa 600 lei (acestea sunt preturile pentru anul 2009).

Referitor la desfasurarea examenului in sine, in sala este voie cu orice dictionar, atata timp cat nu este explicativ. In sala cand am dat eu examenele erau multi candidati chiar si cu mai mult de 4-5 dictionare. Sunt 2 supraveghetoare, examenul dureaza 2 ore, practic o ora si 45 de minute (in primele 15 minute se explica desfasurarea examenului, supraveghetoarele trec pe la fiecare, confrunta cartea de identitate cu lista candidatilor si impart foile de examen tipizate, ciornele stampilate, apoi subiectele). Pe banca e numarul din lista afisata si pe usa (si pe site-ul lor, inainte de examen), asa ca trebuie doar sa isi gaseasca fiecare candidat locul, sa aiba buletinul pe masa, pix albastru si dictionare. Proba de examen consta in traducerea unui text de aproximativ 2000 de caractere. Nota minima pentru a fi declarat admis este 7.
Rezultatele se afiseaza pe site si la sediul lor in 30 de zile (sau 15 in cazul sesiunilor speciale), iar certificatul de traducator se elibereaza dupa 60 de zile (15 in cazul sesiunilor speciale) de la data afisarii rezultatelor finale.

Pentru cei ce doresc sa obtina autorizatia de traducator emisa de Ministerul Justitiei, trebuie precizat faptul ca este necesara sustinerea ambelor probe – traducere si retroversiune, indiferent de limba pentru care se doreste obtinerea autorizatiei.

Pe baza certificatului obtinut de la Comisia de evaluare competente traducatori, se poate pregati dosarul pe care se depune la Ministerul Justitiei in vederea obtinerii autorizatiei de traducator
([ link extern ] )

Subiectele care mi-au picat mie (pentru a va face o idee):
Romana –Engleza:
Art. 10. Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.

Art. 11. Clauzele contractului individual de muncă nu pot conţine prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de muncă.

Art. 12. (1) Contractul individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată.
(2) Prin excepţie, contractul individual de muncă se poate încheia şi pe durată determinată, în condiţiile expres prevăzute de lege.

Art. 13.
(1) Persoana fizică dobândeşte capacitate de muncă la împlinirea vârstei de 16 ani.
(2) Persoana fizică poate încheia un contract de muncă în calitate de salariat şi la împlinirea vârstei de 15 ani, cu acordul părinţilor sau al reprezentanţilor legali, pentru activităţi potrivite cu dezvoltarea fizică, aptitudinile şi cunoştinţele sale, dacă astfel nu îi sunt periclitate sănătatea, dezvoltarea şi pregătirea profesională.
(3) Încadrarea în muncă a persoanelor sub vârsta de 15 ani este interzisă.
(4) Încadrarea în muncă a persoanelor puse sub interdicţie judecătorească este interzisă.
(5) Încadrarea în muncă în locuri de muncă grele, vătămătoare sau periculoase se poate face după împlinirea vârstei de 18 ani; aceste locuri de muncă se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Reţinerea
Condiţiile reţinerii
Art. 143. - Măsura reţinerii poate fi luată de organul de cercetare penală faţă de învinuit, dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârşit o faptăa prevăzută de legea penală. Măsura reţinerii se ia în cazurile prevăzute în art. 148, oricare ar fi limitele pedepsei cu închisoare prevăzute de lege pentru fapta săvârşită. Sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauza rezultă presupunerea că persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală a săvârşit fapta.

Durata reţinerii
Art. 144. - Măsura reţinerii poate dura cel mult 24 de ore. În ordonanţa prin care s-a dispus reţinerea trebuie să se menţioneze ziua şi ora la care reţinerea a început, iar în ordonanţa de punere în libertate, ziua şi ora la care reţinerea a încetat. Când organul de cercetare penala consideră că este necesar a se lua măsura arestării preventive, înaintează procurorului, înăuntrul termenului prevăzut în alin. 1, un referat motivat.

Engleza –Romana:
Williamson v. Lee Optical of Oklahoma, INC
348 U.S. 483 (1955)

Justice DOUGLAS delivered the opinion of the Court.
This suit was instituted in the District Court to have an Oklahoma law, declared unconstitutional and to enjoin state officials from enforcing it, for the reason that it allegedly violated various provisions of the Federal Constitution.
The District Court held unconstitutional portions of three sections of the Act. First, it held invalid under the Due Process Clause of the Fourteenth Amendment the portions of § 2 which make it unlawful for any person not a licensed optometrist or ophthalmologist to fit lenses to a face or to duplicate or replace into frames lenses or other optical appliances, except upon written prescriptive authority of an Oklahoma licensed ophthalmologist or optometrist.

An ophthalmologist is a duly licensed physician who specializes in the care of the eyes. An optometrist examines eyes for refractive error, recognizes (but does not treat) diseases of the eye, and fills prescriptions for eyeglasses. The optician is an artisan qualified to grind lenses, fill prescriptions, and fit frames.

The effect of § 2 is to forbid the optician from fitting or duplicating lenses without a prescription from an ophthalmologist or optometrist. In practical effect, it means that no optician can fit old glasses into new frames or supply a lens, whether it be a new lens or one to duplicate a lost or broken lens, without a prescription. The District Court conceded that it was in the competence of the police power of a State to regulate the examination of the eyes. But it rebelled at the notion that a State could require a prescription from an optometrist or ophthalmologist 'to take old lenses and place them in new frames and then fit the completed spectacles to the face of the eyeglass wearer. It held that such a requirement was not 'reasonably and rationally related to the health and welfare of the people.' The court found that through mechanical devices and ordinary skills the optician could take a broken lens or a fragment thereof, measure its power, and reduce it to prescriptive terms.
The Oklahoma law may exact a needless, wasteful requirement in many cases. But it is for the legislature, not the courts, to balance the advantages and disadvantages of the new requirement. It appears that in many cases the optician can easily supply the new frames or new lenses without reference to the old written prescription. It also appears that many written prescriptions contain no directive data in regard to fitting spectacles to the face. But in some cases the directions contained in the prescription are essential, if the glasses are to be fitted so as to correct the particular defects of vision or alleviate the eye condition. The legislature might have concluded that the frequency of occasions when a prescription is necessary was sufficient to justify this regulation of the fitting of eyeglasses. Likewise, when it is necessary to duplicate a lens, a written prescription may or may not be necessary. But the legislature might have concluded that one was needed often enough to require one in every case.