Pierderea drepturilor parintesti

Nu isi poate pierde drepturile parintesti doar daca paraseste domiciliul. Cu probe ce se considera a fi imorale, care aduc atingere cresterii si educarii copiiilor, cred ca poate fi decazut din aceste drepturi si totodata puteti desface casatoria.

Da, probe sunt: SMS-uri, email-uri, conversatii inregistrate si conversatii telefonice inregistrate

Intrebarea mea este: daca el paraseste domiciliul definitiv (cu dorinta de a reveni nu pt a locui ci pt a mai vizita copiii), isi poate pierde drepturile parintesti?

Raspunsul este NU, si cred ca intelegeti asta si singura citind art 508 de care aminteati.

Art. 508
Condiţii
(1) Instanţa de tutelă, la cererea autorităţilor administraţiei publice cu atribuţii în domeniul protecţiei copilului, poate pronunţa decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti dacă părintele pune în pericol viaţa, sănătatea sau dezvoltarea copilului prin relele tratamente aplicate acestuia, prin consumul de alcool sau stupefiante, prin purtarea abuzivă, prin neglijenţa gravă în îndeplinirea obligaţiilor părinteşti ori prin atingerea gravă a interesului superior al copilului.
(2) Cererea se judecă de urgenţă, cu citarea părinţilor şi pe baza raportului de anchetă psihosocială. Participarea procurorului este obligatorie.


Faptul ca are o relatie extraconjugala, nu are legatura cu copiii, pt asta, dati divort. De decazut din drepturi, poate fi decazut si in timpul casatoriei, asa ca daca ati fi considerat ca e cazul, trebuia sa depuneti plangeri atunci cand l-a lovit daca considerati ca e ceva serios.

Nu numai ca nu va fi decazut din drepturi- care apropo e o masura provizorie, ci mi-e ca veti exercita ambii autoritatea parinteasca.
Cati ani au copiii ?.

Multumesc pentru raspuns. Copiii au 12, respectiv 4 ani. M-am gandit ca daca nu se intampla nimic prin parasirea domiciliului (nici eu nu citisem nicaieri ca ar pati cv din asta, dar nu sunt atotstiutor si prefer sa intreb unde nu sunt stapan pe informatii), atunci poate ca prin imoralitatea comisa pe ascuns se poate activa una dintre conditiile art 508 NCC avand in vedere ca nu este deloc in acest moment un exemplu pentru copii. Presupun ca pentru cel mare se ia in considerare parerea (nu si-ar mai dori sa aiba legatura cu el), dar pt cel mic... Dorinta ar fi ca cei 2 copii sa nu mai aiba leg cu tatal, sensibila fiind situatia celui mic pt care nu s-ar dori sub nici o forma preluarea de catre tata si ducerea acestuia in noul camin conjugal al tatalui. Citisem si despre faptul ca decaderea este provizorie, dar de asemenea m-am gandit ca poate nu am citit peste tot, nu am toate informatiile si e foarte important pentru mine sa vad cum gandesc cei activi in domeniu.

Dv sunteti sotia? Ca sa stiu si cine intreaba.

Si-o dori copilul ce si-o dori, asta nu inseamna ca va primi. Este o mare prostie sa nu tina legatura cu tatal sau din cauza problemelor dintre parinti. Tatal sau va fi etern tatal sau si el va avea comportamente, reactii si trasaturi de la acesta, fie ca vrea, fie ca nu. Nu il poate renega, tatal sau e in ADNul lui, nu poate scapa de asta. Il va vedea in oglinda, ii va iesi la analize, ii va copia o parte din reactii si bolile transmise genetic.
Va fi etern legat de tatal sau opri printr-o relatie buna tata fiu ori printr-o suferinta de viata. De relatia cu parintii nu te poti lepada, ca sa ma exprim biblic, desi e biologie pura.

Reactia copilului, la 12 ani, este una violenta de respingere a tatalui. Nu spun ca nu e indreptatita, sigur, insa pare indreptata spre modul in care reactioneaza tatal lui, mai agresiv. Mama ar fi bine sa tempereze aceste reactii ale fiului ei, nu-l ajuta pe copil, doar pe ea o ajuta reactiile copilului, insa ele pot sa nu fie o furie sanatoasa daca nu pier in timp.

Parerea mea e ca mama trebuie sa se separe de durerea pe care sotul i-a produs-o ei, ca sotie, si sa incerce sa discearna cat de bine le-ar face copiilor relatia cu tatal lor sau lipsa acestei relatii. Sa isi ajute copiii sa nu se simta vinovati de divortul lor, sa nu-i implice in problemele majorilor si sa-i incurajeze sa accepte relatia post divort ca ceva normal.
E nevoie poate si de un psiholog sa il ajute pe cel mare sa treaca de la condamnarea tatalui sau spre iertare si acceptare.

Nu e un capat de lume, uneori oamenii fac asta, uneori se trezesc intr-un job sau relatie care nu-i mai multumesc. Nu isi fac planuri la casatorie cum vor insela ei peste 7 sau 15 ani, nu sunt nemernici, ci relatia celor doi soti evolueaza (sau involueaza) spre un punct unde unul sau ambii nu mai sunt multumiti.
Asta si cu faptul ca societatea actuala accepta destul de usor situatiile de acest gen duce la divort, relatii extraconjugale etc.
E important sa accepte ca, in spatele dramei care e normal sa doara, se afla un divort si atat. Si asta nu are legatura cu ei, copiii.