Este nevoie ori de cate ori notarul constata ca persoana in cauza are probleme legate de discernamant.
Incheierea din cadrul procedurii succesorale, pe care o semneaza mostenitorii, are caracterul uni act autentic.
Ca vi se cere sau nu un certificat medico-legal psihiatric, este un aspect care depinde de notar si cat de riguros este in actele pe care le instrumenteaza. Pana la urma, raspunderea ii apartine in totalitate.
Pentru dvs, client, cel mai bun notar va fi intotdeauna cel care nu va solicita nimic :)
Apoi, exista si alte ratiuni.
De unde stim ca de exemplu, defunctul nu are datorii de X mii de lei? Si poate persoana in cauza, daca ar avea discernamant nu ar fi de acord cu acceptarea mostenirii, cu toate aspectele pe care le implica, adica si suportarea datoriilor? Sau, de unde stim ca mama de fapt nu are nici o pretentie si doreste sa renunte?
Dar datoriile nu sunt in limita patrimoniului cules? Cat despre discernamantul mamei mele, e o fire foarte manipulativa si dificila, DAR nu exista indoiala ca are discernamant. La ea singura instabilitate e ca acum te intelegi cu ea, in clipa urmatoare se cearta din te miri ce.
Participarea la dezbaterea unei mosteniri este un act juridic de dispozitie si pentru asta e nevoie de discernamant.
Nu exista diferente, dpdv legal, intre o vanzare si acceptarea unei mosteniri dpdv al cerintei discernamantului.
De asemenea, in opinia mea, cel mai bun notar este acela care va explica, in cadrul onorariului de consultatie juridica, de ce e nevoie sau nu e nevoie de un anumit act.
In cazul de fata consider ca acel act nu este necesar doar pentru mama dv., ci pentru stabilitatea circuitului civil, orice persoana interesata putand ataca un act la care a consimtit o persoana fara discernamant.
Eu n-am mai auzit de asa ceva si ultima notara unde am facut succesiunea a zis ca pentru acceptarea unei mosteniri nu e nevoie sa aduca dovezi ca are discernamant. Adica femeia e in toate mintile, judeca normal, e lucida, doar ca s-a certat cu prima notara, aceasta deodata cerandu-i aceasta evaluare.
In orice caz, daca facea evaluarea si reiesea ca n-ar fi avut discernamant, de ce ar trebui sa-i afecteze si pe ceilalti mostenitori? Ca noi nu puteam dezbate succesiunea fara acest act... mi se pare absurd.