Daca exista indicii certe ca persoanele/ martorii in cauza pot avea anumite deficiente de vedere (de expl. poarta ochelari cu multe dioptrii), dar sustin in declaratia data in fata organului judiciar ca au vazut cu ochii lor ceva situat la distanta si acest lucru poate fi pus la indoiala, nu vad de ce avocatul partii in proces, interesate pentru aflarea adevarului, nu ar putea sa ceara organului judiciar sa aprobe o expertizare oftalmologica a persoanelor respective.
Am uitat să menționez că unul dintre așa zișii martori își scoate certificat medico-legal acuzându-mă că i-am învinețit ochii, iar ceilalți martori (20 la număr) îl susțin. El cică recunoaște că a fost primul care a dat, dar eu nu îl cunosc și nici măcar nu am interacționat cu el până în prezent. O bizară coincidență este că în acea zi, cam pe la aceiași oră, m-am împiedicat pe scări și m-am lovit de balustradă la buza inferioară, dar anchetatorilor refuz să le dau explicații despre asta.
Infracțiunea de care mă acuză este tentativă de furt (că aș fi încercat să fur ceva de-ale gurii și niște apă plată), dar eu n-am încercat să fur niciodată nimic și am doar buza umflată. Cel care mă acuză că l-am lovit îmi propune o soluție de conciliere (să prestez o muncă la el acasă în schimbul retragerii plângerii), dar am și refuzat-o pentru că mi se pare absurdă la fel ca ambele acuzații.
Acel certificat, faptul că nu-mi justific buza umflată și mărturiile celorlați dovedesc că eu l-am lovit sau doar că este lovit?