mostenire

Conf.art.2.633NCC"Mostenirea este supusa legii statului pe teritoriul caruia defunctul a avut,la data mortii ,resedinta obisnuita."Ca atare,succesiunea se va dezbate in Germania si potivit legii germane in materia succesiunilor.

multumesc

Pentru identificarea sediului materiei privind procedura succesorală cu elemente de extraneitate va trebui să avem în vedere atât norma juridică națională, cât și dreptul Uniunii Europene, convenții și tratate bilaterale internaționale.

În privința legislației naționale identificăm sediul materiei în capitolul IV „Moștenirea”, titlul II „Conflictele de legi”, cartea a VII-a „Dispoziții de drept internațional privat” (art. 2633-2636 C. civ.).

La aceste texte de lege adăugăm Codul de procedură civilă, cartea a VII-a „Procesul Internațional civil” (art. 1064-1109).

În dreptul Uniunii Europene principalul instrument normativ este Regulamentul (UE) nr. 650/2012, instrumentul European în raport cu care vom analiza unele elemente privind competența și legea aplicabilă în materia succesiunilor internațional.




2. Raportul dintre norma internă și cea internațională în materia succesiunilor internaționale

Reglementarea art. 148 alin. (2) din Constituția României, republicată, și art. 5 și art. 2557 alin. (3) C. civ.[15] stabilesc că dreptul Uniunii Europene are aplicabilitate prioritară față de dreptul național.

„În materiile reglementate de dreptul Uniunii Europene, reglementarea națională nu se aplică raportului juridic cu elemente de extraneitate, și, această regulă este valabilă și atunci când punctul de legătură este plasat într-un stat membru și atunci este plasat într-un stat terț”[16].

O precizare specială trebuie făcută cu privire la raportul dintre Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și convențiile internaționale, tratatele și acordurile încheiate și care au relevanță în materia succesiunilor.

În cazul procedurii succesorale notariale, chiar dacă sunt elemente de extraneitate, în situația în care nu se solicită eliberarea unui certificat european de moștenitor, notarul va emite certificatul național de moștenitor în conformitate cu legislația națională în vigoare, competența fiind determinată de art. 102 din Legea nr. 36/1995. În situația în care se solicită eliberarea unui certificat european de moștenitor, se vor aplica regulile de competență prevăzute de art. 64, art. 4, art. 7, art. 10 și art. 11 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 respectiv.

Dacă defunctul este cetățean român și a ales ca lege aplicabilă propriei succesiuni și moștenitorii săi sunt de acord, conform art. 64, art. 7 lit. (b) și (c) și art. 5 din Regulament procedura va fi aplicată de către notarul public din România.

În cazul în care autorul succesiunii nu are ultima reședință nici pe teritoriul României, nici într-un alt stat comunitar, dar are bunuri pe teritoriul României, competența conform art. 64, art. 10 din Regulament, aparține notarului public din România cu condiția ca defunctul să fi avut cetățenia română la data deschiderii succesiunii sau a fost cetățean al unui alt stat, dar avea reședința obișnuită în România.

În situația în care autorul succesiunii la data deschiderii succesiunii nu aveau reședința obișnuită în niciun stat membru, nu au avut reședința în România, dar au bunurile situate pe teritoriul României, competența aparține notarului român conform art. 64 și art. 10 alin. (2) din Regulamentul (EU) nr. 650/2012.

Precizăm că situațiile expuse mai sus sunt cele mai uzuale, existând totuși posibilitatea unor situații speciale determinate de reglementările prevăzute în acorduri și tratate bilaterale care sunt opozabile țărilor semnatare.