Codul Muncii
art.144
....
(2) Dreptul la concediu de odihna anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renuntari sau limitari.
....
art.146
...
(2) In cazul in care salariatul, din motive justificate, nu poate efectua, integral sau partial, concediul de odihna anual la care avea dreptul in anul calendaristic respectiv, cu acordul persoanei in cauza, angajatorul este obligat sa acorde concediul de odihna neefectuat intr-o perioada de 18 luni incepand cu anul urmator celui in care s-a nascut dreptul la concediul de odihna anual.
.....
Decizia 760/2014 a Curtii Constitutionale a Romaniei (pct. 31-32).
"1. Curtea reține că dispozițiile criticate, care modifică art. 145 alin. (2) din Codul muncii, nu mai prevăd expressis verbis noțiunea de "proporționalitate" a concediului de odihnă cu activitatea prestată, din motive de tehnică legislativă, deoarece aceste dispoziții trebuie să se coreleze cu cele nou- introduse la alin. (4) ["La stabilirea duratei concediului de odihnă anual, perioadele de incapacitate temporară de muncă și cele aferente concediului de maternitate, concediului de risc maternal și concediului pentru îngrijirea copilului bolnav se consideră perioade de activitate prestată"] și la alin. (6) ["Salariatul are dreptul la concediu de odihnă anual și în situația în care incapacitatea temporară de muncă se menține, în condițiile legii, pe întreaga perioadă a anului calendaristic, angajatorul fiind obligat să acorde concediul de odihnă anual într-o perioadă de 18 luni începând cu anul următor celui în care acesta s-a aflat în concediu medical."] Așadar, prin completarea art. 145 cu alin. (6), legiuitorul a introdus obligația angajatorului de a acorda concediu de odihnă anual în situația în care incapacitatea temporară de muncă se menține pe întreaga perioadă a anului calendaristic. Or, dacă s-ar fi menținut noțiunea de "proporționalitate" în alin. (1), aceste dispoziții nu s-ar fi corelat cu cele ale alin. (6).
32. Prin urmare, și după intrarea în vigoare a prevederilor criticate, durata concediului de odihnă se stabilește în funcție de activitatea prestată într-un an calendaristic, cu excepțiile prevăzute strict și limitativ de lege. Dispozițiile criticate nu conduc la eliminarea cerinței proporționalității concediului de odihnă cu activitatea prestată, astfel cum susțin autorii obiecției de neconstituționalitate, ci principiul proporționalității concediului de odihnă cu activitatea prestată - pro rata temporis - urmează să se aplice în continuare, iar perioadele de incapacitate temporară de muncă și cele aferente concediului de maternitate, concediului de risc maternal și concediului pentru îngrijirea copilului bolnav se consideră perioade de activitate prestată. Numai în cazurile în care incapacitatea temporară de muncă se menține pe întreaga perioadă a anului calendaristic, concediul de odihnă se acordă într-o perioadă de 18 luni începând cu anul următor celui în care angajatul s-a aflat în concediu medical."