Buna seara
Sunt divortat de 3 ani si am un baiat in varsta de 11 ani care locuieste cu mama lui.
In primele 6 luni dupa divort relatia cu copilul a fost una buna ,nescimbata fata de perioada cand locuiam impreuna,dupa care treptat copilul a inceput sa ma respinga ajungand acum sa nu ma mai salute sau sa imi vorbeasca,Consiner ca mama lui are o parte din responsabilitatea acestui comportament al sau fata de mine deoarece nu s a sfiit niciodata sa ma condamne si sa ma agreseze verbal inaintea baiatului in legatura cu divortul.
Am apelat la AUTORITATEA TUTELARA si la PROTECTIA COPILULUI pt a vedea ce pot face sa ma ajute dar am primit ridicari din umeri.
Avocatul impreuna cu executorul au facut demersuri pt a sanctiona pecuniar pe mama copilului pt nerespectarea programului de vizitare sub pretextul NU VREA COPILUL .
E clar ca mamei ii convine aceasta situatie deoarece baiatul nu doreste sa faca nici diverse activitati e x : inot ,dar pe care le face deoarece mama considera ca e spre binele sau.
As dori un sfat care sa ma ajute sa imi recastig baiatu lfara a risca sa il traumatizez sub nici o forma.
Mentionez ca in toata aceasta perioada am fost prezent in jurul copilului,urmarind sa iau legatura cu el si achitandu mi obligatiile financiare plus nenumarate dierse cadouri dar el ramane constant NU MAI VENI , PLEACA !!!!
Ce o fi oare in sufletul lui ,dragul meu drag ?!
va multumesc si astept ajutor !
Adevarul este ca niciuna din metodele existente acum nu va vor ajuta sau nu va vor traumatiza mai putin copilul.
Da, puteti sa continuati cu executarea, consilierea respectiv penalizarea mamei si apoi popriri pe salariu si sechestru si asa mai departe. O sa pierdeti timp si bani si in toata perioada asta copilul va fi si mai tare abuzat emotional.
Puteti sa chemati mama la mediere sau consiliere pentru a sesiza ce i se intampla copilului insa nu va veni, nu se va prezenta sau o va face o sedinta, maxim pentru a arata ca are bunavointa si apoi va va da cu tifla.
Daca renuntati la copil acesta va avea o trauma imensa toata viata.
Cu ce parghii legale aveti in momentul acesta, va trebui sa judecati singur care credeti ca e raul cel mai mic pentru copilul dumneavoastra.
Personal va sfatuiesc sa mergeti la un psiholog pentru copii care sa va indrume despre cum ar trebui sa procedati mai bine.
Auzisem de varianta in care tatal dispare si doar scrie periodic scrisori copilului prin care ii zice mereu ca il iubeste si il va astepta pentru cand va fi pregatit.
Daca credeti ca exista o solutie pentru oprirea abuzului.....nu exista. Nu cu legile de acum care in loc sa opreasca supliciul minorului, ofera sansa abuzatorului sa-si mai faca meandrele cu el la maxim cativa ani.
Vă mulțumesc pt răspuns din păcate îmi cofirmati banuielie legate de impotenta legislativa și de faptul ca mă aflu într o situație fără soluții.
Cu stima.
La cum functioneaza instantele si autoritatile din Romania cu privire la abuzul emotional ar copiilor ce ajung sa creasca cu un singur parinte prin "bunavointa" celuilalt parinte, se va ajunge la cazul brutal in care un parinte smulge copilul de la celalalt, intrerupe legaturile dintre cei doi cativa ani nestingherit, ca mai apoi copilul sa refuze legaturile cu celalalt parinte pe care nu prea a mai apucat sa-l vada si cunoasca. Pentru ca ma iertati fraier sa fii sa incerci cu legea si hotararile judecatoresti in mana sa crezi ca iti vei vedea copilul sau ca dreptul copilului tau de a avea doi parinti va fi respectat, atata timp cat de cealalta parte ai un parinte imatur emotional ce crede ca are "in proprietate" un copil si ca sentimentele lui musai se identifica cu sentimentele copilului.
Trauma este deja acolo. Copilul dvs creste fara tata.