Mai are vreo sansa reala un parinte al carui copil este alienat?

Imi pare rau sa citesc despre asemenea situatie. Exista un raport de expertiza psihologica prin care se constata ca respectivul copil este alienat? Va invit sa cititi aici: [ link extern ] .
Da, cu consiliere psihologica a celor trei: parinti si copil. Aceasta consiliere poate fi de durata in functie de gradul de alienare al copilului. Dar pentru acest lucru, parintele alienator trebuie intai sa inteleaga ca ii face rau copilului in primul rand si sa-si modifice atitudinea fata de celalalt parinte (nerezident). De aceea se recomanda ca persoana care trece sau a trecut printr-un divort sa apeleze la ajutorul unui terapeut. Astfel s-ar evita confuzii de rol si atitudini precum "pentru tot ce mi-a facut, nu merita sa fie parinte".
Care este relatia dvs cu parintele rezident?

Si ce se intampla cand exista hotarare judecatoreasca pentru consiliere psihologica , hotarare de neatacat dar psihologul decis de instanta spune ca nu are timp/chef? Ce face parintele atunci?

Evident, există posibilitatea legăturii fireşti părinte nerezident-copil.Totul este să nu se forţeze nota şi reluarea legăturii să se facă treptat.Am cunoscut caz de fetiţă care refuza să vorbească cu tatăl său, recăsătorit şi cu alt copil, dar la îndemnul repetat al tatălui vitreg, a reluat legătura cu familia tatălui natural.Undeva, voinţa trebuie să fie şi a copilului, un copil mai mare gândeşte mai matur, are o oarecare independenţă şi nu mai există anxietatea de separare faţă de părintele rezident.

Doamna, tot dati inainte cu anxietatea de separare care este absolut fireasca in cazul in care i se spune ca celalalt parinte e un tampit care vrea sa-i faca rau. Cum sa apara o asa dorinta la un copil pentru celalalt parinte daca i se comunica mereu ca celalalt e de vina pentru tot ce se intampla rau in viata lui???
Cum puteti spune unui parinte care-si iubeste copilul si pe care nu mai poate sa-l vada, nu-l mai poate lua in brate sa nu forteze lucrurile, sa nu faca nimic, sa astepte... Pai ce parinte, cu adevarat parinte doamna asteapta cand copilul ii este abuzat? Daca cineva v-ar lovi copilul in fata dumneavoastra ati tipa. i-ati sari in ajutor sau ati astepta? Alienarea parentala e un abuz doamna.
Asta e situatia aici. Cum sa astepti cand o persoana cu probleme emotionale iti indeparteaza copilul de ceea ce are mai de pret, dragostea neconditionata a unui parinte.
Aveti copii acasa, cat de putin ii iubiti daca asteptarea departe de ei vi se pare un sfat bun?

Ati cunoscut un caz fericit doamna pentru ca de regula foarte putini au maturitatea de a intelege ca un copil are perioade si perioade, are toane, nu stie mereu ce e mai bine pentru el si din acest motiv ei ca adulti trebuie sa vegheze asupra acestuia si sa puna in plan secund problemele l

Iar din punct de vedere legalpentru alienare parentala Romania nu face nimic. Iti da doar dreptul la nenumarate procese si bani aruncati. Atata.

Sunteţi prea vehementă; dvs. credeţi că un copil e un lucru, mă exprim aşa că oricum, acum e la modă :). Citiţi manualul de alienare părintească, există pe net descrierea făcută chiar de "inventatorul" acestei noţiuni.Vedeţi acolo că sunt nişte linii de demarcare fragile între alienarea părintească, aşa cum o defineşte acel domn şi anxietatea de despărţire sau motivaţia minorului, care poate cauza reţinerea acestuia de a pleca cu celălalt părinte.
Oricum, dacă părintele îşi iubeşte atât de mult copilul, are posibilitatea să şi-l apropie, în primul rând prin comportament civilizat faţă de părintele rezident.
Sunteţi obsedaţi de ideea că relaţia se poate face doar în absenţa celuilalt părinte şi doar dacă minorul doarme din 2 în 2 weekenduri şi o lună de vacanţă de vară la părintele nerezident.
Eroare! Eu, bunăoară, am avut o relaţie excelentă cu soacra mea, fără să fi dormit o noapte la ea şi fără să plec în vacanţe cu dânsa; Am respectat-o şi m-a respectat, am iubit-o mai mult ca pe propria mamă..:yes: