Consider ca libertatea in materie contractuala acceptata atat de lege cat si de practica juridica si sociala, permite, prin liberul acord de vointa, incheierea oricarui contract ce nu este prohibit de lege. In principu, legea permite tot ceea ce nu interzice. De aceea, cu limitarile descrise mai sus, se pot incheia atat contracte de imprumut cat si garantari ale acestora, inclusiv cu creante, ca forma juridica a unor obligatii patrimoniale. Din punct de vedere al consacrarii legale, consider ca aceasta este data de interpretarea "per a contrario" a art.1057 C.Civ. care prevede:"obligatia este nedivizibila cand obiectul ei, fara a fi denaturat, nu se poate face in parti, nici materiale nici intelectuale", precum si de art. 1060 si urm. C.civ.
In situatia in care, asa cum aratam, prin conventie, ati divizat in parti precis determinate obligatiile dvs. fata de creditori, precum si garantiile acestor obligatii, acesti creditori nu mai au calitatea de creditori solidari si pot executa creantele separat, asupra drepturilor patrimoniale de creanta precis determinate cu care ati garantat creditul fiecaruia. In situatia creditorilor solidari, aceasta este guvernata de art.1034 si urm. C.civ..