ar trebui sa ii propun mamei minorului o intelegere inainte de a solicita schimbarea programului in instanta?

Buna ziua,
Daca exista o sansa de intelegere amiabila incercati
Daca nu va adresati instantei direct.

Cred ca ar trebui incercata o mediere pentru ca cine stie?
Sunt sanse mai mari sa rezolvati ceva asa iar daca nu macar aratati in instanta ca ati dat dovada de bunavointa.
De ce nu incercati sa discutati cu ea sa mergeti la consiliere impreuna?
Acum doriti micsorarea sau marirea programului de vizita?
Ati trecut prin executare, penalizari, etc?
Stiu ca instantele au mai dat sentinte ca ridicarea minorului sa se faca de la unitatea de invatamant sau acesta sa fie adus de catre altcineva....
Problema cu alienatorii insa e ca nu se opresc in a face rau si nu doar parintelui tinta ci si copilului in general.

Şi care e propunerea dvs. privind preluarea minorului în absenţa mamei?
Unde locuieşte minorul şi cu cine?
Normal, ar fi înţelegerea cu mama.
Instanţele dau programe standard, fără a analiza fiecare caz în parte, ori fiecare copil e unic , interesul superior al copilului trebuie analizat în fiecare caz în parte; aşadar, interesul superior al copilului trebuie raportat la fiecare copil în parte deoarece el diferă în funcţie de mai mulţi factori. Interesul fiecărui copil este unul concret şi individual şi nu unul general şi abstract. Tocmai de aceea, legătura dvs. cu copilul dvs. trebuie să fie adaptată copilului dvs. Degeaba dă instanţa preluarea copilului de la şcoală, dacă copilul se ascunde, face crize de isterie până la leşin - relaţia nu se înoadă. Rezolvaţi o singură problemă: un nou titlu executoriu, noi executări silite, noi consilieri ale minorului, eventual expertizări psihologie noi - până la 18 ani ai copilului, puteţi relua ciclul.
Dacă vă interesează copilul, vă apropiaţi treptat de copil, fără violenţă şi agresivitate.
Dacă vă interesează penalizările şi inculparea mamei, porniţi o nouă luptă în războiul cu cea pe care, cândva, o iubeaţi.
P.S. Dacă îi iei jucăria preferată copilului îl abuzezi psihic? DA! Dacă îi loveşti animăluţul de companie, îl abuzezi psihic pe copil? DA! Dacă îl chestionezi despre părintele la care locuieşte sau, în oglindă, despre cel la care nu locuieşte, îl traumatizezi? DA! dacă îl denigrezi pe fostul partener în faţa copilului, este abuz psihologic? DA! Dacă mama interzice tatălui legătura cu copilul de 2 ori, este nerespectare repetată a programului de relaţii şi abuz asupra minorului? DA!
ÎNTREBARE:
Dacă situaţiile prezentate mai sus le creează cel care are doar drept de relaţii, nu şi obligaţia de a respecta termenele, nu reprezintă tot abuz psihologic asupra minorului? Bine, acesta nu loveşte animăluţul de companie, ci mama; nu-i ia jucăria preferată, ci vrea să-i ia mama, care este reperul şi siguranţa copilului, în absenţa benevolă a tatălui; nu denigrează în absenţă, ci în prezenţa mamei şi copilului, în timp ce vorbeşte mieros copilului; nu vine de 10 ori la program, deşi copilul e îmbrăcat şi dotat cu bocceluţa cu batiste şi periuţa de dinţi, nici nu anunţă că nu vine, sau vine la ora 18, cu martor, fiindcă are program până la ora 19 şi poate, poate se lasă cu o nerespectare a programului ....

P.S. 1: vorbesc din propria experienţă
P.S.2 :

Problema cu alienatorii insa e ca nu se opresc in a face rau si nu doar parintelui tinta ci si copilului in general.

When, sunt 100% de acord cu dvs. de această dată. Fiindcă alienator poate fi şi cel cu dreptul de vizită, şi cel cu obligaţia de a respecta dreptul celui cu program de vizită.

Dacă vă interesează copilul, vă apropiaţi treptat de copil, fără violenţă şi agresivitate.

De curiozitate, cum ar trebui sa faca AgainstPas acest lucru?
La scoala nu poate merge ca ii strica programul si ritmul, acasa la program inteleg ca acest copil este ascuns........ ce solutii propuneti?
Sa-si cumpere un glob de cristal si sa vorbeasca prin el cu copilul sau cum?
Din moment ce nu are absolut nici o posibilitate de contact direct cu copilul cum sugerati dumneavoastra sa se apropie de acesta?

Varianta cu preluare de la scoala ar putea fi o solutie pentru ca desi in prezenta alienatorului copilul simte ca e incurajat sa se comporte urat, in prezenta invatatorului sau a altora primeaza bunul simt iar in plus de la straini sunt sanse sa primeasca incurajari reala si sa respecte programul de vizita nu cum primeste de la cea care chipurile il iubeste cel mai mult pe lume.

Martonze am sustinut mereu ca alienatorul poate fi rezidentul sau nerezidentul.
Dar in cazul de fata e mama, parintele rezident.

Si imi place cum se sustine in cor in fata tatilor in special ca e important sa se apropie treptat de copil insa cand intrebi cum sa faci asta exact se lasa linistea. Pentru ca acel comportament novic al rezidentului nu lasa decat varianta cu penalizarile si eventual niste condamnari penale.

De ani de zile tatal a incercat sa propun mamei consilierea parintilor impreuna cu minorul. A refuzat. Cand s-a stabilit programul cu luarea din domiciliul, i-a scris mamei sa vorbeasca, sa se inteleaga ca minorului sa plece, sa fie pregatit, poate de cateva ori sa mearga toti trei pana se obisnuieste. Raspunsul a fost sec: mailurile egal hartuire. Ani de zile a mers singur, fara executor la program cu cele mai bune intentii si chiar speranta ca poate poate. De multe ori nu era nimeni acasa si nici nu era anuntat macar. Nu i s-a da voie sa vorbeasca cu copilul la usa pentru ca in hotarare nu este scris ca are voie sa vorbeasca ci doar sa preia. De zeci de ori nu i s-a raspuns la usa sau i se raspundea cu scandal si fara acces la copil.
Daca mama nu a dorit o minima colaborare in conditiile in care programul era in prezenta ei, din domicilul ei, sub controlul ei, ce ar mai fi de facut in afara preluarii fara prezenta ei dintr-un loc neutru?