Intra aici cu sufletul si esti mai acasa ca oriunde...

Cadoul...

Azi am primit
Cel mai frumos cadou,
ªi poate cel mai
Valoros,
Din toate câte sunt.
El poate face
Stelele să cânte,
ªi veşnicia
Să dureze mult.
Nu-i din argint,
ªi nici din aur nu e,
ªi nici în nestemate
Nu-i bătut.
E mult mai scump,
Mai valoros,
Mai trainic.
E vorba, de
Mirificul sărut.

Ma joc si eu, din cand in cand, la fel cum te joci cu un copil, cu versurile. O fac exact asa cum spuneam: cu optimism, cu iubire, dezinteresat (mai ales de aprecieri!) si pentru o bucurie ce tine de vesnicia sufletului. Adica...intocmai cum te joci cu un copil!:love:
Si pentru simpla impartasire a acestor sentimente, voi mai publica si eu, aici, numai ca forma de comunicare intre suflete, cuvintele sufletului meu.
Cu acelasi drag tuturor, scriitori sau...nescriitori de versuri, dar purtatori de aceleasi suflete ce tind spre inaltul Cerului. :love:

Inconsecventa

Nu te iubesc, dar când apari în zare,
Întregul univers este o floare
În mâna ta, ce-mi face-un semn divin,
La care eu, blasfemic, mă închin.

Nu te iubesc, dar în privirea ta,
Pierzania si mântuirea mea
Îmi oglindesc vulcanul sufletesc,
În care nemurirea o topesc.

Nu te iubesc, dar fericirea ta,
Zâmbind cu strălucirea ei de stea,
Făptura mi-o topesc cu un fior
Atât de dulce şi ameţitor!

Nu te iubesc; oricum, iubirea mea
Ar fi mult prea puţin pentru-a putea
Să-ţi reprimeşti tot ce cu tine dai:
Iubirea şi căldura ce făuresc un rai.

Nu te iubesc, dar simt nemărginit,
Că-ntregul, tot ce este, mi-e mie dăruit.
Prin tot ce-afirm şi tot ce neg şoptesc:
Nu te iubesc şi totuşi …TE IUBESC!


A unsprezecea poruncă

Când Dumnezeu ne dăruie, primim!
Nu înnecăm un dar în îndoială,
Nu-nchidem ochii, umblînd în bâjbâială,
Nu alungăm lumina, de teamă că orbim!


ªi dacă inima ne este mângâiată
De o minune ce se-aşează-n suflet,
Să nu fugim, dînd cu al fricii cuget,
Putere slăbiciunii ce strigă speriată!


Să nu lăsăm nici mintea, nici credinţa,
Să spună ele singure ce sunt;
Să întrebăm şi steaua aprinsă de Cuvânt!
Ea a-ndrumat şi magii unde i-a fost voinţa.


Trăim şi mergem, numai cu sufletul mai sus;
Nu ni-l ridică lumea, fie sărac, bogat,
Dar îl înalţă-n ceruri, chiar dacă am uitat,
Iubirea, numai Ea şi Dumnezeu ne-a spus!

Aş vrea

Da!
Aş vrea să-mi culegi din lanul de grâu albăstrele şi maci
ªi apoi să m-alergi,
Să mă alergi şi să fug, să fug,
Să fug...

Să mă prinzi şi să-mi pui coroniţa de foc
Presărată cu razele spicelor coapte,
Să mă prinzi de mijloc,
Să ne pierdem în şoapte...

Da, aş vrea
Într-o noapte
Să ma alergi printre stele,
Printre nori,
Printre vânturi şi ploi...

Da, aş vrea într-o iarnă
Să mă cauţi prin fulgi de zăpadă...
Printre ţurţurii limpezi, cristalini şi reci
Un noian de mistere aş vrea să dezlegi.
(1988)

E dor şi vis...

E dor şi vis... sau poate vis şi dor,
Al sorţii glas ce vrea să ne unească.
Trec clipe-ncet, deşi aş vrea să zbor,
ªi vis şi dor acum să se-mplinească.

ªi simt în dor cum timpul ne desparte,
Precum în lac desparte line unde...
Sunt toate-un tot şi totuşi sunt departe.
Doar unduirea lor se-ntrepătrunde.

Ţi-aud doar plânsul, ce fără lacrimi curge,
Neputincios privirii tale blânde.
În plânsul tău şi inima mea plânge.
Sub pleoapa ta o lacrimă se-ascunde.

Plâng îngerii din cer, când sună-ţi glasul,
ªi stelele-n sclipire cad şi mor.
Tu, preacurate timp, scurtează-ţi pasul
ªi lasă-mă să prind şi vis şi dor.

Framantari

Timpul:
Batran si orb
Si ma intreb:
Iubire sau blestem?

Indestructibila cetate
Ce-n sufleteste
Si ucide…

Oamenii:
Adanci dar fragile zidiri,
Un lut atat de frumos framantat…
Cu chipuri de ingeri cazuti in pacat.