Speța este următoarea:
Persoana în cauză, XY, ia la cunoștință despre o infracțiune comisă cu violență și se simte obligat să o denunțe. Organul judiciar solicită o expertiză medico-legală psihiatrică pentru stabilirea discernământului lui XY în momentul săvârșirii infracțiunii, întrucât XY susține că nu are informații despre făptuitor și împrejurările în care s-a comis infracțiunea dar cunoaște identitatea victimei și a observat că aceasta prezintă semnele vizibile ale unei agresiuni. Pe lângă acestea, XY are cunoștință despre faptul că victima și-a scos un certificat medico-legal care atestă existența infracțiunii.
Încunoștințarea lui XY despre infracțiune s-a făcut ulterior comiterii acesteia, prin contactul vizual cu victima, nu prin prezența la locul faptei. XY nu a fost martor la săvârșirea infracțiunii, fapt pentru care refuză expertizarea psihiatrică.