Dumneavoastra doriti incredintarea minorului nu tutela acestuia .
Tutela este reglementata in Codul familiei ca institutia de ocrotire a minorului care este lipsit de ingrijire parinteasca (parinti morti, necunoscuti etc.),
precum si a alienatului si debilului mintal, dar mai ales a persoanei care, din cauza varstei, nu se poate apara singura. Aceste persoane, fiind lipsite de capacitatea de exercitiu sau avand capacitatea de exercitiu restransa, vor fi reprezentate in instanta prin tutorele desemnat de autoritatea tutelara. Tutorele exercita drepturile si indeplineste obligatiile ce ii revin, in baza tutelei, in scopul ocrotirii intereselor acestor persoane ( le administreaza averea, se ocupa de cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lor profesionala, reprezentarea in justitie etc.). Legea opreste sa se incheie acte juridice intre tutore, sotul, o ruda a lui, pe de o parte, si minorul (pupil), pe de alta parte. Nu poate face, in numele minorului, donatii, gajarea bunurilor minorului etc. De asemenea, savarsirea de catre tutore a unor fapte penale (viol asupra minorei pe care o are sub ocrotire, raport sexual cu o minora care nu a implinit 14 ani, aflata sub ocrotirea sa) impotriva persoanei aflate sub tutela, pot constitui agravante ale infractiunilor respective.
Din argumentele expuse nu vad nimic nici pro, nici contra.
Nu conteaza marimea salariului (ala pe care ea-l ascunde insa e cu 500 de lei mai mic decat al dv.), nici nu e negativ pentru mama ca amanoi parintii isi lasa copilul dimineata la o familie, desi frecventeaza o cresa (cand, dupa-amiaza?).
Primul punct, ala cu luna petrecuta la Bucuresti ar putea sa va ajute, insa depinde mult de motivatiile partilor si de dovezile in sustinere.
Va intreb: chiar vedeti un lucru rau ca mama si-a intrerupt condediul de crestere a minorului cu ceva luni inainte de termenul maxim de 2 ani?? Dv. cat concediu ati avut? Nu de alta, dar daca afceti astfel de discriminari, sustinerile ei cu privire la cariera profesoonala ar avea castig de cauza fara sa aduca alte probe in afara de spusele dv. Caci sunt discriminatoare, daca nu ma insel.
NU e vreun om mai putin parinte pentr ca nu0si ia concediu de crestere minor, nu? Caci daca asa ar fi, v-ati raspuns singur cate sanse ati avea...
In concluzie: sanse poate or fi, dar depinde de argumente, pana acum nu vad.
teoretic aveti aceleasi sanse ca si sotia dvs. de a obtine incredintarea minorei.Practic, dupa cate cred ca stiti , practica instantelor este de a incredinta minorii ( mai ales pe cei sub 10 ani ca nu pot fi audiati) spre mama pe principiul "copilul nu poate fi despartit de mama" .Desigur , in ultimul timp situatia a inceput sa se schimbe...ce va pot spune este ca trebuie aduse probe solide , si administrate corect si procedural,iar fara un avocat bun ( cu experienta in asemenea cazuri) aveti sanse extrem de mici ( practic)
Conteaza fff.mult si ancheta sociala a autoritatii tutelare.
Din practica mea, ancheta sociala e o formalitate pe care n-o mai citeste nimeni decat ca s-o combata, iar minorii sub 10 ani pot fi si sunt, la nevoie, audiati.
Pana la avocat cara sa sustina cauza intr-un eventual dosar, ar fi indicata o informare a partii cu privire la ce inseamna probe si ce nu.
In toate dosarele in care se solicita incredintarea la tata ( deci se sparge cutuma) ancheta sociala are o mare importanta, credeti-ma.As putea spune ca are cea mai mare importanta, deoarece ofera judecatorului o raportare certa, si stim cat de mult se bazeaza pe anchete, expertize etc,:D .In cele cu incedintare la mama sau in care partile se inteleg asupra incredintarii , aveti probabil dreptate.