In cazul infractiunii de distrugere se poate analiza lipsa pericolului social in functie de bunul asupra caruia poarta actiunea , in urmatoarele conditii:
- bunul distrus este bun propriu al faptuitorului;
- bunul nu a suferit o vatamare cu privire la substanta sa;
- bunul nu a suferit o vatamare a calitatilor de intrebuintare;
- bunul nu are valoare sub aspect patrimonial sau sentimantal; s.a.
Intrucat infractiunea de distrugere o regasim incriminata in diverese modalitati, se observa ca si limitele de pedeapsa variaza , iar sub aspectul laturii subiective, se observa ca la distrugerea din culpa exista niste limite de pedeapsa usor reduse, pe cand la distrugerea calificata limitele sunt cu mult peste, ceea ce denota un grad de pericol social sporit, in aces din urma caz.